Nicolae Iorga şi George Enescu, la Curtea de Argeş
Săptămâna trecută vă relatam despre două vizite ale Regelui Mihai în oraşul nostru, la vremea tinereţii sale. Ne-a mărturisit acele momente prof. Emanoil Sterescu, un copil în septembrie 1939, când a fost înmormântat fostul premier Armand Călinescu asasinat de legionari la Bucureşti. Doi ani mai târziu, monarhul îl însoţea pe mareşalul Ion Antonescu la Mănăstirea Argeşului, unde erau decorate şi sfinţite drapele de luptă ale unităţilor care eliberaseră Basarabia de trupele bolşevice. Prof. Sterescu, adevărat martor în timp al unor evenimente memorabile, ne-a mai relatat şi alte prezenţe memorabile în acest oraş istoric, prima capitală a statului feudal independent Ţara Românească, încă din prima jumătate a secolului al XIV-lea: "În vara anului 1938 am urmărit de la balconul casei noastre de pe Strada Mare trecerea cortegiului funerar al Reginei Maria. Lumea era pe stradă sau pe la balcoane şi arunca flori în cale. Eu, copil fiind, eram cu ai mei şi am aruncat şi eu... Una dintre ele l-a lovit în cap pe un tip înalt, cu barbă mare. Şi-a ridicat ochii, m-a văzut la balcon şi mi s-a părut mie că am văzut în acei ochi mult soare... Tata mi-a zis că l-am lovit pe cel mai mare istoric al nostru, Nicolae Iorga. N-aveam habar atunci cine era, dar nu ştiu de ce, imaginea lui mi-a rămas întipărită în minte... Câţiva ani mai târziu, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, tata m-a dus la un spectacol-concert de binefacere pentru răniţi, susţinut de George Enescu în Sala de Festivităţi de la Liceul Forestier. Mi-a spus că-l voi vedea pe cel mai mare muzician al nostru şi, deşi n-aveam cine ştie ce cunoştinţe în materie de astfel de muzică, am fost vrăjit, ca toţi cei prezenţi de arta marelui compozitor şi interpret. George Enescu a fost ascultat cu religiozitate, dacă pot să mă exprim aşa..."
Fie şi numai din aceste două evocări ne putem da seama că acest oraş n-a fost unul dintr-un fund de lume, remarcat doar ca un capăt de linie ferată regală. Iar Regina Maria, care alături de Regele Ferdinand I are merite deosebite în realizarea, dar mai ales recunoaşterea hotarelor României Mari, se trăgea din căsătoria unui principe din Casa Regală a Angliei şi o prinţesă din cea a Romanovilor ruşi. Născută la 29 octombrie 1875, la Eastwell Park, Comitatul Kent din Marea Britanie, s-a căsătorit cu principele Ferdinand, viitorul rege al României la data de 29 decembrie 1892/10 ianuarie 1893 şi, după o viaţă tumultoasă, în care s-a dovedit a fi mai româncă decât destule native, a închis ochii cu conştiinţa datoriei împlinite la 18 iulie 1938, la Castelul Pelişor, de lângă Sinaia. A fost înmormântată la Catedrala Mănăstirii Argeşului, unde îşi doarme somnul de veci lângă iubitul său soţ. Dumnezeu să-i odihnească în pace, alături de cei drepţi!
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
