Igiena alimentaţiei animalelor, igiena corporală şi igiena laptelui
Igiena alimentaţiei se referă la cerinţele pe care trebuie să le îndeplinească diferitele categorii de furaje ce se dau în consum animalelor, pentru a nu se produce îmbolnăviri. Fânul, cocenii şi paiele nu trebuie să fie mucegăite, îngheţate, să nu conţină cuie, sârme şi alte corpuri străine. Nutreţurile concentrate (grăunţe, uruieli, tărâţe) nu trebuie să fie mucegăite, nu trebuie să conţină cioburi, pietre sau pulberi fine care ar putea fi inhalate în aparatul respirator. Tărâţele şi uruielile se recomandă a fi administrate animalelor umectate cu puţină apă sau saramură. Nutreţurile suculente (sfeclă, dovleci) nu trebuie să fie îngheţate, mucegăite sau parţial putrezite, pentru că pot produce îmbolnăviri, iar la femelele gestante pot provoca avorturi. Furajele care se administrează în hrana animalelor nu trebuie să conţină pământ.
Igiena corporală se asigură de către îngrijitorul de animale, cu precădere la taurine şi cabaline, prin lucrări zilnice sau periodice cu ţesala, peria, cârpa, şomoiogul de paie. Îngrijirea corporală se face prin scoaterea animalului în afara adăpostului, la vacile pentru lapte după efectuarea mulsului. La animalele ţinute mai mult timp în stabulaţie, legate, cornul copitelor nu se mai toceşte, ajungând să crească aşa de mult încât să producă deformaţii ale copitelor. Pentru a preveni această situaţie, periodic trebuie făcută scurtarea creşterii cornului copitei, folosind o daltă asemănătoare cu cea utilizată la potcovit.
Igiena mulsului cuprinde măsuri ce trebuie aplicate pentru a obţine un lapte curat şi sănătos, care să nu conţină mai multe bacterii şi celule somatice decât cele regulamentar admise. La circa o oră de la fătare se va administra femelelor un amestec din apă caldă, tărâţe şi sare pentru a se compensa pierderile de substanţe şi apă din organismul femelei, în urma eforturilor depuse la fătare. Vacile, oile şi caprele se vor mulge de două-trei ori pe zi în funcţie de furajare şi luna de lactaţie. La vacile pentru lapte, înainte de muls este obligatorie spălarea ugerului cu apă caldă şi ştergerea cu un prosop curat. Primele jeturi de lapte, care conţin microbi, se vor mulge într-un vas separat. La muls se vor folosi vase curate, bine spălate şi opărite periodic, pentru a nu căpăta miros neplăcut. Sădila din tifon folosită la scurgerea caşului nu se va spăla cu detergent, ci va fi clătită ori de câte ori este nevoie cu zer şi apă caldă.
Periodic, la animalele mulgătoare se va face controlul sanitar-veterinar pentru a nu exista riscul consumării laptelui de la femelele bolnave.
