SFATUL MEDICULUI: Dependenţa de nicotină,o reală problemă de sănătate publică
Fumatul reprezintă principala cauză a bolilor prevenibile, infirmităţii şi a morţii premature constatate în lume. Cu toate că aceste lucruri sunt ştiute, în fiecare an mai mult de un milion de copii şi adolescenţi încep să fumeze, iar majoritatea fumătorilor au mari dificultăţi în renunţarea la fumat. Recunoaşterea consumului de tabac ca o dependenţă, iar nicotina considerata ca drog ce creează dependenţă ar putea fi eficientă pentru medic în managementul suferinţei pacientului nostru. Dependenţa la drog poate fi confirmată prin criterii primare: folosirea impulsivă, efecte psihoactive şi comportament alterat la drog, astfel că fumătorii îşi reglează doza de nicotină pentru a obţine efectele dorite. Sindromul de întrerupere se caracterizează prin dorinţa aprigă pentru tutun, depresie, insomnie, agitaţie, iritabilitate, anxietate, dificultăţi de concentrare ,creşterea apetitului. Consumul cronic de tutun este un fenomen complex, astfel că diverse activităţi zilnice, gânduri şi emoţii reprezintă motive pentru a fuma. Trăsăturile personale, cum ar fi nivelul de educaţie, credinţa în capacitatea proprie de a se schimba şi copierea stilului altora sunt determinante ale consumului de tutun, ca şi acceptarea fumatului în casă, în grupuri de prieteni şi la serviciu. Dacă analizăm o singură ţigaretă, ajungem să conştientizăm că peste 4.000 de substanţe nocive au fost identificate în fumul de ţigară. Printre aceste substanţe se numără nicotina şi monoxidul de carbon, substanţe foarte active, care acţionează direct asupra membranelor gâtului, nasului, faringelui, traheei,etc sau se absorb direct în sânge. NICOTINA reprezintă un compus chimic extrem de toxic, stimulent şi un sedativ ganglionar. MONOXIDUL DE CARBON interferă cu transportul şi consumul de oxigen, astfel că se produce la nivelul sângelui un produs extrem de toxic - carboxihemoglobina - care generează scăderea funcţiilor sistemului nervos central. S-a demonstrat ştiinţific că fumul de ţigară şi compuşii lui sunt substanţe carcinogene, astfel că informaţiile provenite din studii prospective asupra populaţiilor din diferite ţări au arătat că fumătorii au o rată a mortalităţii cu 70% mai mare decât nefumătorii şi jumătate din fumători riscă decesul prematur din cauza fumatului. Bolile coronariene şi cancerul pulmonar sunt principalele cauze ale mortalităţii legate de fumat. Oamenii de ştiinţă din domeniul medical au pus în evidenţă o legătură strânsă între doza de fumat şi rata excesivă a mortalităţii în funcţie de vârsta la care a debutat fumatul, de numărul de ţigări fumate, de vechimea ca fumător şi de profunzimea inhalării. Încetarea fumatului este însoţită de o descreştere a mortalităţii. După toate aceste observaţii împreună cu studiile clinice arată că fumatul determină o rată de mortalitate excesivă. Studiile clinice efectuate pe pacienţi au arătat o relaţie evidentă între fumat şi câteva boli. Boala coronariană, hipertensiunea arterială, boala cerebrovasculară, cancerul, bolile respiratorii, afecţiunile gastrointestinale, depresia - toate acestea au ca factor principal favorizant sau cauzator - fumatul. Legat de sarcină, fumatul poate întârzia procesul de concepţie, iar fumatul în timpul sarcinii poate afecta dezvoltarea fizică şi intelectuală a fătului, poate determina avort spontan,deces al fătului sau moarte infantilă. În alte condiţii, fumatul este un factor de risc pentru apariţia prematură a ridurilor faciale, a osteoporozei şi a disfuncţiilor sexuale la bărbaţi. Oamenii de ştiinţă şi medicii au ajuns la concluzia că inhalarea involuntară a fumului de ţigară sau fumatul pasiv este cauza cancerului pulmonar la nefumători. Ţigările cu filtru şi cu un conţinut mic de nicotină şi gudron - în comparaţie cu renunţarea la fumat - aduc beneficii minime, fumătorii de trabuc şi pipa inhalează mai puţin fum de ţigară datorită Ph- ului alcalin, căci şi mestecatul sau prizatul tutunului pot produce dependenţa de nicotină. Încetarea fumatului produce beneficii imediate şi pe termen lung fizice, psihologice şi economice. Majoritatea încercărilor de renunţare la fumat au dus la un succes temporar, majoritatea celor care au renunţat recidivează şi cu greu ajung la o abstinenţă pe termen lung. Există trei modalităţi eficiente: terapia de substituţie a nicotinei, suportul social prin moduri clinice de încurajare şi prin asistenţă şi educaţie pentru a obţine şi menţine încetarea fumatului. Medicii dispun de modalităţi unice şi de instrumente eficiente pentru a promova încetarea fumatului. Dependenţa de nicotină trebuie privită ca o problemă medicală cronică. În consecinţă, cu cele de mai sus, pot afirma că populaţia tânără care este antrenată să reziste la presiuni sociale, care apreciază dificultăţile renunţării şi care înţelege consecinţele fumatului asupra sănătătii umane are şanse reduse de a se apuca de fumat.
