COLŢUL MICULUI FERMIER - Îngrijirea vacilor de lapte
Pe timpul iernii, laptele este un aliment valoros, mult solicitat de organismul uman. Îngrijirea raţională a vacilor în acest sezon contribuie la sporirea producţiei de lapte şi menţinerea animalelor într-o perfectă stare fiziologică.
Adăposturile în care se ţin vacile pe timpul iernii – grajdurile – trebuie să fie curate, fără umiditate şi curenţi de aer, suficient de spaţioase şi călduroase. Temperatura convenabilă în adăposturi trebuie să fie de 12-14 grade şi se poate menţine prin închiderea perfectă a uşilor şi ferestrelor şi repartizarea unui spaţiu optim pentru fiecare animal. O încăpere de grajd cu volumul de 80 mc este suficientă pentru trei animale mari. Gunoiul de grajd (bălegarul) trebuie evacuat zilnic şi depus la platformă pentru că, dacă se lasă mai mult timp în interior produce gaze dăunătoare animalelor.
Furajarea vacilor se va face cu nutreţuri de bună calitate, bogate în proteine, săruri minerale şi vitamine. Sunt indicate fânurile de bună calitate, concentratele (uruială şi tărâţe), sfecla. Cocenii şi paiele se administrează ca nutreţuri de completare, deoarece sunt sărace în proteină digestibilă.
Pentru o vacă cu producţie de 8-10 litri de lapte pe zi, raţia zilnică de furaje poate fi alcătuită din: 3 kg fân de trifoi, 6 kg sfeclă tocată, 3 kg tărâţe de grâu sau uruială de porumb, 4 kg coceni, 50 grame făină de oase, 100 grame de sare. Sarea se poate lăsa ca bulgăre în iesle. Dacă nu există fân de borceag, trifoi sau lucernă, se vor administra în raţie 4 kg fân din fâneţe naturale de bună calitate. Nutreţurile nu trebuie să fie mucegăite sau îngheţate. Ordinea administrării furajelor este: dimineaţa – la muls – uruiala sau tărâţele şi în continuare jumătate din raţia de fân; la prânz – sfecla tocată amestecată cu făină de oase; seara – cealaltă jumătate de fân şi coceni.
Adăpatul vacilor se face cu apă curată, proaspătă, la discreţie, la temperatura grajdului. Un procedeu convenabil de adăpare este instalarea lângă iesle a unui hârdău sau cazan (tuci) cu capacitatea de 20-30 litri în care va exista în permanenţă apă proaspătă. Vacile pot fi duse pentru adăpat şi la jgheabul de la puţ, cu condiţia ca apa din puţ să nu fie prea rece. Adăpatul prin ducerea vacilor la gârlă este neindicat pe timp de iarnă.
Un rol important îl are mişcarea zilnică a animalelor prin plimbare una-două ore pe zi, cu precădere în zilele cu moină. În zilele însorite, vacile pot fi scoase din grajd între orele 12 şi 15 şi lăsate la soare, unde vor consuma 1-2 snopi de coceni.
Igiena corporală se asigură prin ţesălat şi periat periodic.
