Artroplastia de genunchi, soluţia pentru o viaţă activă
Artroza genunchiului reprezintă o afecţiune a articulaţiei care împiedică mişcarea naturală lipsită de griji, astfel că singura soluţie terapeutică o reprezintă ARTROPLASTIA, adică înlocuirea articulaţiei afectate cu o proteză în cazul în care boala a atins un anumit nivel de stadializare şi durerea severă limitează considerabil mobilitatea personală afectând implicit şi viaţa socială. În ciuda acestui fapt, mulţi dintre pacienţii noştri amână aceasta decizie, pe de o parte datorită lipsei de informaţii şi parţial datorită fricii de intervenţie chirurgicală propriu-zisă. Articulaţia genunchiului trebuie să facă faţă multor solicitări şi este implicată în aproape fiecare mişcare a corpului nostru. Este în mod constant supusă unor forţe - de presiune , tracţiune şi acceleraţie, de exemplu articulaţia îndoită foarte mult suportă de 7,5 ori greutatea corporală în timpul mersului. Această importantă articulaţie este formată din extremităţile osoase ale femurului şi tibiei care sunt acoperite de un strat gros de cartilaj, iar pentru a preveni dislocarea genunchiului articulaţia este ţinută de ligamentele încrucişate şi colaterale. Articulaţia genunchiului este acoperită de capsula articulară care ajută în menţinerea stabilităţii. Învelişul interior al capsulei articulare se numeşte membrană sinovială şi produce un lichid vâscos-lichidul sinovial- cu rol în hrănirea articulaţiei şi susţinerea elasticităţii acestuia, aşa se realizează mişcarea corpului uşor şi lipsită de durere. Afecţiunile articulare sunt cele mai frecvent întâlnite, radiologii susţin că 20-40% din persoanele de 60 de ani prezintă semne radiologice de artroză, iar aproximativ o treime din aceştia acuză durere articulară.Ca definiţie, se descrie ca uzura progresivă şi degenerativă a structurilor articulare. Rezultatul este sigur o durere severă care apare iniţial după un anumit grad de solicitare a articulaţiei, cum ar fi mersul pe distanţe mari. Cu cât boala avansează, cu atât durerea apare mai devreme, ca mai apoi să apară şi în repaos. În ultimele stadii pacienţii acuză durere constantă şi severă. Cauzele apariţiei artrozei sunt în cele mai multe cazuri necunoscute, existând numeroşi factori şi multe afecţiuni care predispun la artroză. Vârsta înaintată şi uzura generală a articulaţiilor de - a lungul anilor se număra printre cauzele primare. Riscul apariţiei bolii creşte cu vârsta. Posturile vicioase şi suprasolicitarea sunt factori de risc suplimentari, genunchi în X sau în O , lipsa de exerciţiu fizic şi obezitatea. INFLAMAŢIA articulaţiilor datorită bolilor reumatologice sau metabolice este un factor agravant. Traumatismele reprezintă un motiv de degenerare articulară. Dintre factorii minori enumerez forţele dezechilibrate, excentrice sau mişcările bruşte şi rapide de răsucire şi iată că din acest motiv leziunile sportive produse la schi, role, tenis şi fotbal sunt cunoscute pentru leziunile tipice produse la nivelul genunchilor, ligamentelor şi meniscului. Ca metode de diagnostic enumerez radiografia de genunchi, tomografia computerizată şi RMN, pe aceasta din urma se observă foarte clar distrucţia articulaţiei. Boala artrozică nu poate fi VINDECATĂ, odată ce uzura şi leziunea cartilajului articular s-a produs, nu mai poate fi reparat.Tratamentul conservator pentru încetinirea degradării structurilor articulare include aplicaţiile locale reci, calde, tratament electroterapeutic, talonete căptuşite şi tratament medicamentos pentru diminuarea iritaţiei acute articulare şi calmarea durerii. Ca măsuri secundare enumerez o schimbare a stilului de viaţă , scăderea în greutate pentru a preveni suprasolicitarea articulaţiei şi un program uşor de exerciţii fizice- adaptarea posturii- ca de exemplu când pacientul tinde să-şi schimbe poziţia articulară dacă este dureroasă, nu face deloc bine articulaţiei, musculatura se atrofiază şi ligamentele se scurtează când mişcarea este evitată, astfel Kinetoterapia profesională şi specifică ajută mult în determinarea mişcărilor fizice potrivite pentru pacient.Odată ce măsurile conservatoare au fost epuizate, este momentul optim pentru ARTROLASTIE, metoda chirurgicală care vă va elibera de durere şi va reda mobilitatea articulară şi îmbunătaţirea calitătii vieţii. Medicul curant va alege pentru pacient modelul de implant artificial potrivit. Endoproteza este folosită pentru a înlocui părţile de genunchi care au fost interesate pe parcursul evoluţiei bolii artrozice. Endoproteza înlocuieşte forma şi funcţia normală a articulaţiei şi este formată din câteva părţi, la fel ca şi articulaţia normală, astfel că endoproteza poate fi adaptată fiecărui individ în parte, pentru a permite în special pacienţilor mai tineri să aibă un stil de viaţă cât mai activ. Modele de endoproteză de înaltă calitate sunt disponobile într-o gamă variată de designuri, forme şi materiale, oferind soluţii pentru o diversitate mare de afecţiuni. Cele moderne sunt confecţionate din materiale de înaltă tehnologie care sunt extrem de rezistente la abraziune şi biocompatibile. Aliajele folosite sunt de titan, cobalt-crom sau cele inovative şi rezistente zirconium-nobium cu suprafaţa ceramică. Aproximativ 12 % dintre pacienţi prezintă reacţii alergice la nichel şi 5% la cobalt şi crom, dar la ora actuală există materiale foarte bune pentru pacienţii alergici.Tehnica de fixare a endoprotezei pe os aleasă de chirurg pentru a fixa permanent noua articulaţie în organism depinde de mai mulţi factori: vârsta, activitatea fizică şi calitatea osului. FIXAREA fără cimentare necesită o bună calitate a osului subiacet. Cimentarea protezei se realizează prin folosirea unui ciment osos care este o substanţă adezivă şi uneori combinată cu un antibiotic pentru a preveni complicaţiile infecţioase. Avantajele folosirii cimentului osos sunt mobilizarea mai rapidă a genunchiului după operaţie, articulaţia putând fi solicitată mai rapid. În plus faţă de aceste două posibilităţi de fixare mai există o metoda suplimentară, fixarea hibridă. Ceea ce trebuie să ştie pacientul nostru este că deşi artroplastia de genunchi este una dintre cele mai de succes proceduri chirurgicale la acest moment, chiar şi aşa orice operaţie implică şi riscuri. Există riscuri generale, cum ar fi formarea cheagurilor de sânge în vase care sunt tratate cu medicamente speciale în timpul şi după operaţie. Alte riscuri includ infecţiile, leziuni ale vaselor de sânge, ale nervilor sau fracturi produse în timpul intervenţiei, dar progresele sunt permanente în domeniul medical. Chirurgia minim invazivă are avantajul pierderii unei mici cantităţi de sânge în timpul operaţiei, vindecarea mai rapidă, durere mai atenuată şi întoarcerea mai rapidă la activităţile zilnice.Tipul de anestezie ales poate fi de tip anestezie generală sau regională sau rahianestezie. Interventia chirurgicală durează între una şi două ore. După operaţie în timpul primelor săptămâni de recuperare mişcările vor fi limitate, aşa că ar trebui ca lucrurile de care vă folosiţi frecvent să fie aşezate în apropierea dumneavoastră, de preferat la o înălţime între nivelul taliei şi umărului. Este important de ştiut că lucrurile pe care înainte le făceaţi de rutină, zilnic, vi se vor părea foarte dificile, dar personalul medical vă dă sfaturi: dispozitive pentru ajutor la îmbrăcarea şosetelor şi ciorapilor, încălţator lung de pantofi, mânere pentru cada de baie şi toaletă, sprijin pentru a sta aşezat la baie sau duş, înălţător pentru capacul de la wc, covoraşe aderente duş şi podea, dispozitive pentru a agăţa şi a ridica obiecte mici, cârje sau cadru de mers. După operaţie fizioterapia este vitală şi se începe la câteva zile în spital apoi urmată acasă, durata va fi de 6 până la 8 săptămâni pentru a renunţa la cârje. Durata de viaţă a articulaţiei artificiale depinde de îndemânarea chirurgului, de calitatea implantului, dar şi de contribuţia pacientului activă. După o astfel de intervenţie trebuie evitată epuizarea, dar activităţile fizice ne menţin în formă , aşa că mişcările ritmice şi treptate care exercită forţe minime asupra articulaţiei sunt ideale. Sporturile care presupun mişcări bruşte şi schimbări rapide ale direcţiei trebuie evitate. Printre cele recomandate ar fi înotul, plimbările pe jos, mersul sau alergatul în apă, gimnastică, ciclism, iar printre cele interzise se numără fotbal, volei, handbal, schi alpin, tenis şi jogging.
