Piatra Haiducului
În imediata apropiere a ansamblului rupestru „Corbii de Piatră” se înalță o stâncă pe care, dacă o privești din profil și de la oarecare depărtare, pare a avea chip de om. Nu este nici megalit (în sensul de vestigiu al civilizației megalitice), nici sculptură megalitică și nici măcar vreo sculptură oarecare. Este un joc al naturii, un simulacru, un mimetolit.
I se spune „Piatra Haiducului”, iar în jurul ei s-au brodat diverse scenarii populare, publicate de prof. I. N. Andreescu în revista „România pitorească” (1976):
„Legenda locală spune că aici căpitanul de haiduci Zdrelea, originar din acest sat, se odihnea și lua masa cu ortacii lui, ori de câte ori își vizita locul natal. Tradiția folclorică spune că: «cine urcă pe această piatră, la vremea răsăritului și apusul soarelui, prinde puterea haiducului în corp și se vindecă de boală». De asemenea, se spunea că: «atunci când capul haiducului apare pe piatră în țară sunt frământări...»”.
Tâlhari la drumul mare, haiducii au fost recuperați ideologic de comuniști ca parte a așa-zisei „lupte de clasă”. Furau de la bogați. Păi furi de la cine are, nu? Și dădeau la săraci. Ca orice grupare de criminalitate organizată, aceștia aveau nevoie de sprijin în teritoriu, pe care-l cumpărau; aceștia erau săracii care primeau, complicii mărunți. Cât despre legendele cu haiduci, majoritatea balade cântante, Argeșul deține un continuator al filonului folcloric autentic: piteșteanul Dani Mocanu. Manelele lui cu interlopi sunt ceea ce erau și baladele haiducești în trecut: multiplicatoare de notorietate, finanțate de persoane certate cu legea pentru a-și impresiona deopotrivă susținătorii și adversarii.
Identitatea haiducului Zdrelea este dezvăluită de același profesor Andreescu: l-ar fi chemat Alexandru Corbu, s-ar fi născut în Corbi în anul 1790, ar fi fost frate de cruce cu Tudor Vladimirescu și participant la Revoluția acestuia, conducând ulterior Banda Zdrelea-Mărunțelu. Doar că Dumitru Zdrelea și Gheorghe Nicolae (zis Mărunțelu) operau la sfârșitul sec. XIX, când Zdrelea de la Corbi ar fi bătut suta de ani. Și pe corbean cică-l chema Alexandru, nu Dumitru... În ceea ce privește legendele de la Corbi, Stânca lui Zdrelea apare în filmul artistic „Răpirea Fecioarelor” (1968), a doua parte a seriei „Haiducii”. Poate de aici și poveștile...
