Pledoarie pentru saună (I)
Când zic saună mă gândesc la sauna finlandeză, autentică, cea care motivează tricourile de prin chioşcurile de pe aeroportul din Helsinki, cu inscripţii de genul „Am supravieţuit unei saune finlandeze”... Nu-i deloc o exagerare, mai ales dacă tricoul este purtat de un nefinlandez, iar în saună a intrat alături de nişte localnici, ai pete roşii pe gât şi a doua zi, iar vârfurile urechilor te dor şi a treia zi – dar eşti mândru şi povesteşti oricând, oricui te ascultă. Finlandezii se nasc în saună (pe vremuri, la propriu), au de a face cu lunga iarnă nordică, iarnă ca la mama ei (până şi la Turku, în sudul Finlandei, ba chiar pe malul mării, am vieţuit, pentru câteva zile, la temperaturi de minus 30 de grade), drept care raiul este imaginat ca o saună perpetuă – nu ştiu dacă în sauna-rai drepţii sunt îmbrăcaţi-puşcă, la fel ca în sauna de acasă, dar, ştiind proverbul lor „În saună te porţi ca în biserică”, nu m-ar mira.
Pot vorbi mult despre saună, am mai făcut-o pe ici, pe colo, aici voi repeta doar câteva proverbe, plus o istorioară tematică.
Prin proverbe mi-a făcut Arto Salomaa instructajul, la începuturile şederii mele în Finlanda, pe la jumătatea anilor ’90. Un împătimit al saunei, pufnea când auzea de băi de abur, de modernizări franco-americăneşti (diverse dispozitive de mişcat loyly prin incintă; loyly = sufletul pietrelor, aburul care iese din ele atunci când sunt stropite cu apă), de arome, masaje, de „spa danez” („Pentru chestia aia sunt locuri mult mai confortabile decât sauna...” – nu e o vorbă a lui Arto, e tot proverb finlandez). Proverbul cu care mi-a amuţit frica, la prima invitaţie în Salosauna lui, „cea mai bună saună din lume”, a fost „Dacă picioarele te duc la saună, atunci te duc şi înapoi acasă”. Casele din Finlanda au sauna în curte, uneori chiar la oarecare distanţă, pe malul lacului, că de lacuri nu duc lipsă, referirea la picioare nu e fără sens. Apoi: „Numai şerpii suferă în saună” şi „Ce suportă lemnul, suportă şi pielea”. Sigur e aşa, dar uneori până şi scândurile lăcrimează, cu răşină – cum lăcrimam eu şi românaşii de alături, în timp ce Arto arunca apă pe pietre, o dată, de două ori, de trei ori, de patru... yksi, kaksi, kolme, nelja... mormăind mulţumit, kylla, kylla (lipsesc nişte umlauturi pe cuvintele mele finlandeze, dar nu se văd din cauza aburului...). Un proverb de efect este „Niciodată o femeie nu e mai frumoasă decât la o oră după saună”, cu întrebarea sudică (atenţie către cine o formulaţi!) „cât de rapid trebuie să fie aparatul de fotografiat pentru a prinde momentul?...” Închei proverbele cu unul mult promovat prin nord: „Dacă o boală nu trece cu alcool, catran şi saună, atunci e incurabilă”. Puţin mai la sud de Scandinavia se spune că sauna linişteşte, odihneşte, detoxifiază şi cam atât – în orice caz, nu face rău. Adaug din experienţă că vindecă junghiuri şi răceli şi scade tensiunea, pentru că vasodilatează. Asta cu tensiunea are urmări bune pentru hipertensivi şi-i ameţeşte pe hipotensivi. Lipovenii din Balta Brăilei (baia lor lipovenească e identică saunei finlandeze tradiţionale, încălzite cu lemne, o parte din fum rămâne în incintă, spre încântarea cunoscătorilor şi spre panica neofiţilor, care abia mai respiră...), lipovenii, zic, au un remediu infailibil – vinul roşu! Nu se bea tărie înainte de saună sau în pauze, pentru că şi tăria vasodilatează, scade tensiunea, deci ameţeşte.
În saună nu există timp. Stai înăuntru cât îţi place, ieşi când simţi nevoia de a ieşi, stai afară cât îţi place, reintri. Eu, acum, simt nevoia să pun punct – voi reveni saptămâna viitoare. Kylla!
