Unicatele închipuite de la Sf. Nicolae Domnesc
„Efectul adevărului iluzoriu” (1977) ne spune că o minciună repetată cu perseverență tinde să fie percepută ca adevăr. Este un principiu de bază al propagandei.
„Biserica Domnească este un monument extraordinar. Este o biserică ce s-a păstrat în formă autentică şi care are fresce din secolul 14 (sic!). Aici sunt nişte reprezentări iconografice deosebit de interesante, deosebit de importante pentru cultura şi pentru întreaga creştinătate, reprezentări iconografice unice în lume - este vorba despre Fecioara Maria însărcinată sau despre răstignirea Sfântului Petru (s.n.)”.
Cuvintele de mai sus sunt extrase dintr-un interviu acordat RRI (2007) de Dumitru Grecu, nume care pentru argeșeni nu mai are nevoie de nicio prezentare.
Absolvent de Electrotehnică, Grecu nu poate fi bănuit de veleități medievalistice, preluând la rândul său fantasmagoriile citate. Însă, cel puțin în publicistica subiectului, a fost un pionier. I-au călcat pe urme persoane care nici nu merită amintite. Și pe calea senzaționalismului media s-a ajuns la titluri de felul „Fecioara Maria, cu burtică de gravidă. Biserica din România din care credincioșii ies șocați”.
Fără îndoială, cele două scene nu sunt unice și nici măcar de o extremă raritate. Amintim fresca de la Mănăstirea „Adormirea Maicii Domnului” Dibri (Georgia, sec. XIII) și mozaicul de la Bazilica Eufrasiană (Croația, sec. VI), cât și reprezentarea „Madonna del Parto”, foarte răspândită în Toscana secolului XIV.
Scena răstignirii Sf. Petru pe crucea răsturnată este prezentă în numeroase biserici din țară. Sunt unii care o consideră satanică, sminteală de adopție intrată în uzul marginal pe filieră neoprotestantă.
Este greu de înțeles de ce ar născoci cineva elemente de atractivitate și unicat pentru Biserica Domnească, de vreme ce sunt destule și reale. Și totuși, nu puțini au mintea foarte odihnită...
N.B. Îi știm cu nume și prenume pe cei care împrăștie la nivel local prostioarele astea, dar ne este rușine nouă de vârsta și diplomele lor. Și, cine știe, poate-i ajunge gândul bun și, în loc de interviuri, mai pun mâna pe-o carte.
