Argesexpres.ro - Stiri Curtea de Arges
Fondat în 1999
miercuri 29 iunie 2022 22:42

Stânca Urlătoarea Șoșoacii (Cetățeni, Argeș)

Ideea unei civilizații care-și sculpta zeii în stânca munților (simulacre litice) a fost popularizată în România de Nicolae Densușianu&Co(rifeii). Impactul inițial a fost minor; va fi resuscitată la sfârșitul anilor ʼ60, când Victor Kernbach o va lega, mai mult sau mai puțin explicit, de paleoastronautică și extratereștri. Tot atunci, peruanul Daniel Ruzo este invitat și plimbat ca ursuʼ prin Republica Socialistă România, crezându-se că dezvoltările sale confirmă și împlinesc pe cele din „Dacia preistorică”.
Există o confuzie abil întreținută între civilizație megalitică (cu formele sale bine documentate arheologic - menhire, dolmene, cromlehuri, movile) și sculpturi megalitice - stânci cu forme antropomorfe și zoomorfe, presupus prelucrate de om într-un scenariu imposibil de demonstat.
Confuzia amintită, perpetuată în prezent doar în virtutea inerției, a avut inițial un scop precis. Reactivarea iredentei după desființarea Regiunii Autonome Maghiare (1968) s-a cumulat cu ofensiva bulgară de confiscare și ideologizare a moștenirii trace, de la începutul anilor ʼ70. Ca răspuns în țara noastră apare protocronismul, un curent reactiv, nu proactiv cum se afirmă adesea. Bulgaria deține un numeros inventar de monumente ale civilizației megalitice. România nu. Și ca în acel banc răsuflat, unii au descoperit o sârmă și au afirmat că strămoșii lor inventaseră telegraful; ceilalți n-au descoperit nimic, dovadă că strămoșii lor erau mai avansați; foloseau deja tehnologia wireless. Pe această linie, ideea de simulacre litice a fost promovată/tolerată o perioadă în România comunistă. Era o formă de concurență; nu ai cu ce te lăuda, inventezi. Adapt, improvise, overcome, cum ar spune pușcașii marini.
Departe de a fi haotică și/sau aleatorie, doctrina megalitică a lui Densușianu este metodică:
• leagă mitologia arhaică (pelasgică), așa cum este ea oglindită în sursele antice, de indicații geografice și formațiuni litice (adesea ansambluri) cu forme sugestive. Exemplul tipic sunt stâncile de pe Vf. Omu - Bucegi;
• speculează tradițiile populare asociate unor pietre, bazându-se pe un substrat etnografic (de exemplu „Babele” de la izvoarele râurilor).
Nu același lucru se poate spune despre continuatorii lui din Epoca de Aur, practicanți ai unei metode care va face carieră: excursia/tura de munte, hazardul sau ieșitu-n cale, identificarea pe bază de formă deosebită și asemănare vagă, botezul și popularizarea. Acestă metodologie ad-hoc va fi regula de aur în branșa amatorilor pasionați de asemuri în piatră.
Pentru exemplificare, am ales un scurt paragraf apărut în revista „România pitorească” (nr. 12/1981) la rubrica „Tribuna cititorului”:
„Mikula Vasile, Pitești. Publicăm fotografia făcută «megaliticului» întâlnit de dv. pe traseul Pitești - Câmpulung - Cetățeni - Valea lui Coman - Românescu, cu explicția ce o însoțește: «Am observat pe malul drept al pârâului „Coman” o stâncă care privită mai atent are aspectul asemănător cu Sfinxul-Babele (numai privită din anumite unghiuri), stâncă pe care am fotografiat-o»”.
Singurul element care lipsește din enumerarea noastră este alegerea unui nume sugestiv. Pentru a respecta tradiția, am venit noi cu o propunere - astfel se explică și titlul.
Cei asemenea lui V. Mikula, lăcătuș din municipiul Pitești, erau exploratorii din teren. Pe seama lor s-a ridicat o altă categorie - agregatorii, auto-intitulați experți în sculpturi megalitice. Modul lor de operare (care de altfel indică și un anumit grad de colaborare cu autoritățile!) este de o strălucită simplitate: monitorizau aparițiile din mass-media și când identificau ceva interesant, solicitau redacția pentru datele de contact ale sursei. Urma schimbul de scrisori (eventual și întâlniri față-n față), preluarea informațiilor și fotografiilor relevante, și publicarea lor ca descoperiri personale. Pentru a nu ne îndepărta de concret, Dan Corneliu Brăneanu l-a avut în lucru pe Mikula în perioada decembrie 1981 - septembrie 1983. Fotografia care însoțește materialul provine din Arhiva documentară D.C. Brăneanu și a fost procurată de acesta în data de 7.XI.1982, prin tehnica menționată mai sus.
Deși prelucrarea arhaică a unor stânci in situ, din motive utilitare sau estetice, este neîndoielnică, nu este nici pe departe o practică comună. Includerea unor mimetoliți (ca cel propus de V. Mikula) pentru a rotunji statistici și pentru a susține o teză prin acumulare cantitativă în detrimentul calității, a fost și este contraproductivă. Mai mult chiar, este principalalul pas spre ducerea în derizoriu a unui domeniu altminteri fascinant.

Vlad-Ionuț Musceleanu

Pin It

Economiseşte timp şi bani abonându-te la  la orice poștaș sau oficiu poștal din județ ori din țară!

Abonamentul pe o lună costă 15 lei, pe trei luni 42 de lei, pe șase luni 80 de lei, iar pe un an 150 de lei.