1968. Alt OZN la Vidraru
Dacă ar fi să ne luăm după declarațiile martorilor, lacul de acumulare de la Vidraru este un adevărat honeypot pentru extratereștri și obiectele lor zburătoare. Cu puțină imaginație, situația ar putea fi exploatată creativ: o parcare, un camping pentru O.Z.N.-uri și de ce nu, un Punct de Informare Turistică, totul pe bani europeni.
În „Argeș Expres” din 13.VIII. curent am prezentat un fenomen aerospațial neidentificat (F.A.N.) din primăvara anului 1968. Avem unul și din vara aceluiași an:
„Iunie 8, 16:30-17:00, Căpăţâneni, jud. AG.
Knabe Richalda, profesoară la liceul din Căpăţâneni, jud. Argeş, povesteşte ceea ce a văzut în după-amiaza zilei de 8 iunie 1968:
«Locuiesc într-o zonă apropiată de o hidrocentrală electrică şi am în faţa casei mele versantul unui munte împădurit. Eram aşezată pe verandă şi cerul era senin. Trebuie să fi fost ora 16:30 sau 17:00, când am observat pe cer un obiect care mă făcu să mă gândesc la o „pălărie de cow-boy”.
Zbura pe deasupra văii, fără zgomot, de la nord spre vest. Partea dreaptă a aparatului era strălucitoare, iar cea din stânga era mai întunecată. Zbura la o foarte mare înălţime şi diametrul său aparent era de aproape un metru.
Vecina mea Corina Dumitrescu, care stătea alături de mine, se ridică imediat pentru a-l anunţa pe soţul meu, aflat în spatele nostru, la primul etaj. Dar când a venit el pe verandă, obiectul dispăruse deja. Am avut însă timp să fac o fotografie»”.
În sine, relatarea este lipsită de valoare euristică - nu aduce noutate în ansamblul problemei și nici elemente care coroborate ar putea genera noutate. A fost publicată în limba română după 1990 de prof. Călin N. Turcu (†), care doar a tradus-o din cărțile semnate de Ion Hobana (†) și Julien Weverbergh în toate limbile pământului (mai puțin în română!). Ilustrația este preluată din ediția în limba franceză și este inedită în țara noastră. Pe vremea „Împușcatului”, ufologia românească și ufologii arondați ei prin sarcină de partid, produceau pentru export.
Semnificativă este procedura de recoltare. Folosindu-se de diverse publicații de masă, Ion Hobana solicita semnalări din partea publicului, cu promisiunea de a le publica. Le primea prin poșta redacției și le tipărea - mai mult prin străinătate! - fără nici cea mai mică verificare. Altfel ar fi aflat că unele detalii nu prea se potrivesc (de exemplu, nu a existat niciun liceu la Căpățâneni, cu la Corbeni!) și ar fi cerut amănunte.
Am încercat fără succes s-o identificăm pe numita Knabe Richalda; dacă cititorii pot ajuta le-am rămâne îndatorați. Ne interesa fotografia: în epocă, pozele erau aportate de cei câțiva ufologi oficiali și folosite în beneficiu propriu. După 1990, aceiași indivizi au cultivat legenda Securității care intimida martori și confisca „probe”. Să nu credeți că era recunoașterea tardivă a unei apartenențe; pur și simplu își creau un alibi, ca borfașii de rând.
Departe de noi dorința de a-i face scriitorului Hobana procese de intenție. El activa în epoca de pionierat a ufologiei (știința sau, mai degrabă, pseudo-știința, care se ocupă cu studiul fenomenelor aerospațiale neidentificate) românești. ...Și într-o societate totalitară (pentru că nu doar statul, ci societatea românească în ansamblul ei s-a structurat și a funcționat după principii totalitare în perioada ʼ47-ʼ89).
Ce ne facem însă cu cei care rulează același modus operandi în anul de grație 2021, eliberați de limitările care-l cauționau pe Ion Hobana la sfârșitul anilor ʼ60? Ne abținem să dăm exemple; precizăm doar că sunt la modă și mare căutare martorii cu dungă roșie-n buletin și contactele/răpirile ET cu valențe porno subtile. Dacă sunteți persoana potrivită cu povestea adecvată, un ONG de profil din România vă poate transforma peste noapte în vedete, fără a vă stresa cu întrebări despre adevărul spuselor sau sănătatea mintală. Pentru că în dicționarul unora, cuvântul studiu are semnificații diferite de cele în uz. Semnificații „nonconvenționale”, „semi-oculte” (sic!).
