GURA PĂCĂTOSULUI - CÂND AQUABOLO TRECEA DREPT APĂ MINERALĂ…
Deşi pare greu de crezut, chiar aşa s-a întâmplat cu ani în urmă. Atunci, viceprimarul de acum, Cristi Mitrofan, era director la Casa de Cultură. Într-o seară a primit o vizită a mărimilor oraşului. Delegaţia era alcătuită din aleşi locali şi îl avea în frunte pe primarul de atunci Nicuţ şi pe viceprimarul Ninel Diaconu. După ce onorabilii s-au convins că lucrările de reabilitare şi modernizare a imobilului mergeau strună, au fost invitaţi de gazdă la "un suc de podgorie", care s-a prelungit spre miezul nopţii. La un moment dat, marele şef a ridicat glasul:
- Agea! (Aşa-l alinta pe omul lui de bază.)
- Oui, chef!, i-a răspuns prompt simpatica gazdă în limba care-i suna tare plăcut fostului său profesor de Franceză din anii liceului, recunoscându-i implicit rolul de conducător al ageamiilor locali. (Vorba lui Caragiale: "În oraşul ăsta de gogomani, în care eu sunt primul - dintre fruntaşi…")
- Nu mai avem apă minerală şi fără, nu merge!
- Rezolv imediat!
Bietul de el era de-a dreptul panicat, căci se închiseseră magazinele şi nu prea avea idee de unde să facă rost de ceea ce-i trebuia voievodului din Cetatea de Scaun a Basarabilor. Soluţia i-a dat-o operativ un prieten descurcăreţ:
- Cristi, ia sticlele pe şestache şi hai să le umplem!
- Cu ce?
- Cu AquaBolo, de la robinet.
- Aoleu!!! Şi dacă se prinde? Îţi dai seama că am dat-o dracului?…
- Stai liniştit, mergi pe şipcă, la ora asta face bulburuci şi ceaiul sau cafeaua.
Şi chiar aşa a fost: câteva minute mai târziu, "The Only One" a putut să se răcorească, pentru că era vară şi cam zăpuşeală, iar apa provenită din bazinul de la Oeşti era ca gheaţa.
- Aşa da, măi Agea, acum te recunosc, descurcăreţ ca întotdeauna, să trăieşti!
De reţinut: Ion Bolovan nu era de faţă decât prin produsul vital…
