GURA PĂCĂTOSULUI - Reţeta succesului la Arefu: chelia!
Secretul l-a dezvăluit şeful postului local de Poliţie: "La Arefu nu poţi avea o carieră solidă dacă-ţi lipseşte acest atribut. Spre exemplu, primarul Gheorghe Stoican - ajuns la al nu ştiu câtelea mandat - are chelie, viceprimarul Nicuşor Dobrin - aşişderea, contabilul primăriei se mândreşte şi el cu un muscodrom pe cap, eu am, adjunctul meu la fel..." Din raport lipsea consilierul local Adrian Bostan, preşedintele de la Obştea Moşnenilor, care e şi el tare-n vrej şi a dovedit-o public în 2004. Atunci, folclorul local povesteşte că l-ar fi luat valul beţiei succesului electoral când s-a aflat rezultatul alegerilor locale, s-ar fi urcat pe o maşină şi ar fi strigat: "Gică, Areful e al nostru - eu şef la obşte, tu la primărie!" Dom' şef de post, cum le ştii tălică pe toate, ca un om mare care eşti: Stoican şi Bostan şi-au păstrat funcţiile şi n-au fost nici măcar raşi în cap, deşi au încercat destui la alegerile care s-au tot succedat. Oare Marius Niţescu, liberalul care şi-a anunţat deja candidatura la postul de primar, va constitui o excepţie de la regulă, păstrându-şi freza sau îşi va lua măsurile de precauţie necesare şi-şi va croi o freză de Kojak până anul viitor?...
............
"Vorbeşte româneşte, că' franţuzeasca de la tine oboseşte rău la mine!..."
Cu ani în urmă, la Curtea de Argeş trăia familia Gomez, într-o casă de lângă Biserica Domnească. Soţul, un iberic simpatic, căsătorit cu o argeşeancă de-a noastră, cedase insistenţelor jumătăţii lui şi, la pensie, părăsise Elveţia şi se stabiliseră în urbea Basarabilor. Amândoi volubili, cu un simţ al umorului extrem de dezvoltat, legau uşor prietenii cu localnicii încântaţi să stea la o şuetă cu ei. Don Gomez, înzestrat cu spirit civic european, avea şi idei în direcţia modernizării municipiului pe model occidental, scop în care povestea că avusese mai multe schimburi de idei cu primarul Nicuţ. Fostul profesor de franceză era încântat să mai exerseze în limba lui Voltaire sau Balzac cu cineva care o vorbea curent. Numai că iberico-elveţianul aştepta parcă altceva de la primar şi agasat că nu marşa la ideile lui, povestea că într-o zi i-a trosnit-o, ca să-l supere: "Dom' primar, eu rog vorbeşte româneşte, că' franţuzeasca la tine oboseşte rău la mine!..." Apoi concluziona: "După asta, găsit mereu uşa închisă la primar, da' nu eu suferit..."
