GURA PĂCĂTOSULUI - Preţul corect
Binecuvântatele meleaguri ale Argeşului au început să atragă VIP-urile în ultimii ani. S-au făcut nişte manevre cu pământurile de i-ar putea lăsa cu gura căscată pe toţi cuceritorii din istorie. Ăia au fost nevoiţi să se bată ca să pună ghearele şi pe locuri de veci. Ăştia mai noi au venit cu zapise de schimb de la înaltele cancelarii domneşti, de nu mai ştiau primarii cum să le facă loc revoluţionarilor de profesie prin locurile unde se zvonea că s-ar croi nişte staţiuni pe Valea Argeşului sau pe cele limitrofe. Cei mai fără relaţii sau poate doar cu respect faţă de ei şi de cei din jur, au cumpărat, asumându-şi riscul de a fi categorisiţi drept fraieri de către "învârtiţii tranziţiei". Unii şi-au făcut case de vacanţă pe unde au crezut că era mai potrivit să-şi găsească refugiu din lumea nebună a capitalei. Dar drumul până la realizare era lung, mai ales din cauza birocraţiei, căci trebuiau cadastre, ridicări topo, planuri de construcţii şi, nu în ultimul rând, aprobări. Iar astea se obţineau cel mai greu, căci avizele erau obstacole greu de trecut pentru cei fără relaţii. Pentru ceilalţi era floare la ureche, mai ales dacă mai erau oamenii şi "bazaţi", adică nu le bătea vântul prin buzunare a pustiu.
Aşa s-a întâmplat şi cu un mahăr de la Bucureşti, care şi-a ales o echipă însărcinată cu întocmirea planurilor şi documentaţiilor de bază necesare primarului rural ce se angajase să-i facă rost de avize. Omul, cu multe stele pe umăr, s-a întâlnit cu colaboratorii la o bere rece, pe o terasă de la Piaţa Posada. După ce s-au răcorit, clientul a atacat direct, cum era obişnuit:
- Băieţi, haideţi să încheiem afacerea, pentru că franţuzul zice că socotelile corecte aduc prieteni şi eu vreau să fim amici în continuare. Chiar este posibil să vă mai ofer nişte comenzi de acest gen în perioada următoare, de la cunoscuţi de-ai mei... Deci, lucrarea de cadastru, cât costă?
Luat aşa direct, cadastristul nu s-a grăbit să se arunce cu preţul. Mai întâi a mimat un profund proces de gândire, mustăcind de parcă ar fi refăcut calculele, după care a grăit sfătos:
- D-le general, eu fac mereu preţurile în funcţie de om. N-am avut vreodată intenţia să-l jefuiesc, ci să-l ajut. Nu voi proceda altfel cu dvs., pentru care am destul respect pentru a nu vă jigni...
- Scurt pe doi, ca la armată, cât mă costă lucrarea, e munca dumitale şi e firesc să faci preţul!
- Dom' general, la unul de pe la noi, mai subţire la buzunar, i-aş fi cerut cam 1.000 euro, plus ceva peste TVA.
- Şi mie...?
- Dvs., e puţin mai migălos... Am spus că n-aş vrea să vă jignesc, astfel că nu pot accepta mai puţin de 3.000 euro...
- Eşti grozav, omule, că' eu mă gândisem că 5.000 euro, care nu e preţ de Bucureşti, poate fi onorabil şi deloc jignitor pentru dvs., la Curtea de Argeş - i-a răspuns clientul afişând figura câştigătorului la Loto 6/49, cel puţin la categoria Noroc, în total contrast cu preţăluitorul care, în sinea lui constata că modestia nu e chiar cea mai bună tactică în afacerile făcute cu başkanii. Băiat deştept fiind, s-a repoziţionat rapid:
- Cu o precizare, dom' general, la cele 3.000 se adaugă TVA-ul, iar pe Mitică, băiatul din dreapta mea, care a făcut ridicările topo, îl plătiţi dvs. separat, cu 1.000 euro!
- Corect, omule şi-i plătesc şi lui şi TVA-ul, dar vreau facturi şi chitanţe legale, ca să n-avem probleme. Iar cu berea pe care o bem aici, vom ciocni în sănătatea unor oameni onorabili, în contul meu.
