GURA PĂCĂTOSULUI "Titulescu a fost adus din Franţa şi matale nu-ţi poţi duce băiatul peste câteva dealuri?..."
Aşa i-a spus o văduvă din Curtea de Argeş cu ani în urmă soacrei sale. Bătrâna venise de la Câmpulung, ca să aprindă o lumânare la mormântul băiatului ei, care-şi dormea somnul de veci în acelaşi cimitir cu fostul premier interbelic Armand Călinescu. Asta dintr-o pură întâmplare, căci fostul soţ al văduvei nu făcuse cine ştie ce politică şi nu-i cântaseră lăutarii la ureche nici pe timpul ilustrului vecin, nici al comuniştilor. Cu care se împăcase - ca mai toţi - acceptându-i cu fatalitate cât timp conştientizase că n-avea cum să-i schimbe el. Singura politică pe care o făcuse fusese aceea a supravieţuirii de azi pe mâine, bucurându-se de clipă. Şi pentru asta avusese destule discuţii cu jumătatea lui, peste care trecuse cu un umor sănătos. Bunăoară, când îi reproşase că nu bătuse măcar un cui în casă, îi făcuse surpriza să găsească locuinţa decorată cu câteva kilograme bune de cuie prin pereţi şi chiar pe unde nici nu şi-ar fi închipuit femeia că se puteau amplasa astfel de obiecte.
Nefiind lipsită nici dumneaei de simţul umorului, făcuseră casă bună, până când moartea i-a despărţit. Cu soacra n-avusese cine ştie ce probleme, cât timp le despărţiseră cele şapte coline dintre cele două foste capitale medievale ale Ţării Româneşti. Dar când s-a trezit cu dumneaei în casă, reproşându-i că nu s-ar ocupa cum trebuie de mormântul soţului, au apucat-o dracii:
- Mamă soacră, dacă nu-ţi convine, de ce nu-l iei la Câmpulung?
- Doamne fereşte, cum să-l duc acolo acum, când a murit?!?...
- Simplu: dacă ăştia de la guvern au fost în stare să aducă sicriul cu trupul lui Titulescu tocmai din Franţa, cum n-ai putea matale să-ţi duci băiatul de la Curtea de Argeş la Câmpulung, peste câteva dealuri?...
Bineînţeles că soacra a rămas fără replică, dar n-a schimbat locul odihnei veşnice a fiului. Şi asta nu pentru că a procedat ca unii dintre politicienii noştri de după 1990, care-şi uită făgăduielile din campaniile electorale după ce sunt aleşi pe funcţiile dorite. Femeia nici măcar nu se angajase la aşa ceva!
Cine-a urmărit zilele trecute lansarea premierului Ponta în cursa pentru înlocuirea lui Băsescu de la Cotroceni, a avut destule motive să se crucească. Şi nu din cauza promisiunilor reluate, ci din cauza păsărelelor care le-au zburat din guriţe vicepremierilor şi unor miniştri. Cele mai tari "dume" le-au aparţinut lui Liviu Dragnea şi lui Mihnea Costoiu. Cum ambii îl însoţiseră pe premier chiar în acea zi într-o vizită prin zonele Olteniei calamitate de inundaţii, s-au trezit vorbind în Cetatea Banilor Craiovei despre funie în casa spânzuratului. Primul a zis senin că "s-a încărcat pozitiv când a fost cu şeful printre sinistraţi", iar al doilea nu s-a lăsat mai prejos şi a spus că "apa e semn de belşug". Fără intenţia de a-l contrazice, pentru că din poziţia pe care o ocupă poate ştie mai bine cum se vor distribui banii de la guvern pentru acoperirea pagubelor şi repararea infrastructurii, totuşi să nu uităm că veniseră din locuri în care bieţii oameni rămăseseră săraci lipiţi pământului! Concluziile se impun de la sine şi sunt teribil de triste...
