Senatorul Chelaru, prezent la lansarea volumului „Lumini și umbre în istoria «comunismului» românesc (1948–1989)”
Fundația Europeană Titulescu a organizat miercuri, 22 octombrie 2025, începând cu ora 16:30, lansarea volumului „Lumini și umbre în istoria «comunismului» românesc (1948–1989)”, o lucrare care propune o privire lucidă și documentată asupra unuia dintre cele mai controversate capitole din istoria modernă a României.
Evenimentul a avut loc la Casa Titulescu (Șos. Kiseleff nr. 47, sector 1, București).
Printre invitații speciali s-au numărat autorul cărții, Florian Banu, istoric și cercetător al arhivelor fostei Securități, Ioan Scurtu, reputat profesor universitar și autor a numeroase lucrări de istorie contemporană, și Dan Andronic, jurnalist și analist politic.
Moderatorul întâlnirii a fost prof. univ. dr. Adrian Năstase, președintele Fundației Europene Titulescu, care a introdus discuția despre relevanța acestei cărți în înțelegerea adevărurilor, dar și a miturilor legate de perioada comunistă din România.
La eveniment a fost prezent și gen. (r) prof. dr. Mircia Chelaru, senator de Argeș, care, ca de fiecare dată, a avut un discurs captivant, pe care-l puteți viziona aici:
"Când am aflat că se va lansa această carte și mai ales prezența celor care sunt în fața mea, am zis, las orice și vin aici. Aveți în fața dumneavoastră un individ oarecare, dar are o calitate pe care ați enunțat-o aici. E plin de etichete. Plin de etichete și de epitete ca și dumneavoastră, de altfel.
Pentru că suntem într-o lume a turbulenței mentale. Eu o să vă spun legat de carte și despre ceea ce au însemnat titlul și recursul la istorie. Ca individ, orice om nu se face vinovat sau dacă vreți, în întregul său o societate nu se face vinovată de ceea ce a fost și este, ci se face vinovat de ceea ce vrea să pară a fi.
Schimbarea realităților cu aparențe care se schimbă prin rostirea adevărului pe jumătate. Un adevăr rostit pe jumătate, reprezintă nici mai mult, nici mai puțin, decât două minciuni greu de demontat.
Am trăit în această perioadă, se suprapune chiar că existența mea ca om, 48 până astăzi, și evenimentele sunt recuperate din memorie și comparate cu ceea ce înseamnă percepție din jurul tău.
Nu ești nici mai mult, nici mai puțin, orice ai crede despre tine, decât suma percepției integrate a celora din jurul tău. Și atât timp cât cei din jurul tău, pe percepția lor, încep să scrie, produc istoria existenței tale.
Așa am fost noi percepuți, românii, dintotdeauna, pentru că nu am știut să retaliem și să recompunem adevărul în întregul său.
Ceea ce face aici Florin, cu ajutorul lui Dan, înseamnă o încercare de a recompune din acest puzzle foarte mizerabil, puse cap la cap, adevărurile doar mârâite pe la colțuri, o încercare de a replica a celora care vor să fim altceva decât suntem în realitate.
Spun treburile acestea pentru că de vreo șapte ani încoace mă confrunt cu o supă de mental total neromânesc, total batjocoritor și se lovesc în ce? În elementele de simbolistică identitară, de continuitate istorică, de adevăr funcțional al societății în care noi am trăit, pentru a produce un singur lucru, dragii mei. Asta este concluzia mea ca om care a știut să fac analiză socio-politică sau de socio-psihologie.
Să producă o permanentă stare de culpabilitate și de învinovățire gratuită. Reținem, nimeni nu poate fi liber cu adevărat atât timp cât în spate are o vinovăție sau o culpă aruncată. Suntem prizonierii propriilor noastre invenții în culpă pentru că nu știm să dăm de pământ cu cei care produc această continuitate într-o culpă imaginară.
Deci din acest punct de vedere, dragă Dane, am reținut, ți-o spun așa, datorită prieteniei noastre, când eram cursant la Colegiul Marshall, o replică legată de presă care ulterior a fost rostogolită către istorie. Ce este istoria? Este o cocotă selectă care stă la masă cu cel care o scrie și se culcă cu cel care o plătește.
Să fim foarte atenți, dragii mei, cine plătește istoria noastră scrisă pe dos? De ce avem asemenea curricule în manuale care ne degradează conținutul identitar și adevărat al națiunii române? Să vedem ce inserții am permis să pătrundă în cadrul rețelei instituționale românești... și să ne punem întrebarea... Unde sunt românii când l-au tăiat pe Viteazul?
Unde suntem noi, românii, când ni se taie din demnitate și din onorabilitate zilnic? N-avem curajul să ne asumăm. Dragii mei, aceasta este o carte care îndeamnă la asumarea jertfei pentru recompunerea adevărului. Dacă nu ne asumăm, fiecare în parte, dreptul sublim al libertății absolute - este acela când ți-l păstrezi pe NU - sublima libertate este atunci când ai dreptul să spui NU, cu putere, cu valoare, cu argumente. DA spunem întotdeauna... <<Ești un cretin, ești un tâmpit!>> <<DA, să trăiți!>>
Cine are curajul și puterea să spună NU?! Este un îndemn la o reconsiderare a conștiințelor active, ardente, a factorilor care trebuie să recompună ființa și profilul nostru demnitar. Demnitar din perspectiva atributului!"
