Senatorul Chelaru susține declararea anului 2027 drept "Anul Independenței României"
În ședința Senatului României din 29 aprilie 2026 a fost dezbătută și adoptată propunerea legislativă privind instituirea anului 2027 drept „Anul Independenței României” (L208/2026), proiect care urmărește marcarea a 150 de ani de la proclamarea independenței de stat a României.
În cadrul dezbaterilor, senatorul Mircia Chelaru a susținut necesitatea adoptării acestei inițiative, pe care a descris-o ca fiind „o necesitate morală și de demnitate”, nu doar una administrativă sau tehnică. Senatorul AUR a făcut referire la momentul istoric din 1877 și la rolul independenței în definirea identității naționale românești.
În intervenția sa, parlamentarul AUR a evocat discursul lui Mihail Kogălniceanu privind proclamarea independenței și a subliniat că anul 1877 reprezintă, în opinia sa, „o împlinire a devenirii și menirii neamului românilor”. Totodată, a evidențiat contribuția Armatei Române în războiul de independență și în marile confruntări istorice purtate de România.
Discursul a inclus și un apel la păstrarea memoriei veteranilor de război și la respectarea sacrificiilor făcute pentru independență, suveranitate și unitate națională. Senatorul de Argeș a menționat că celebrarea anului 2027 ar trebui să depășească nivelul comemorativ și să reprezinte „o reîmprospătare permanentă a memoriei colective”.
În finalul intervenției, gen. (r) prof. dr. Mircia Chelaru a transmis un mesaj de recunoștință față de veteranii și eroii care au luptat pentru libertatea României și a Europei.
Proiectul legislativ privind „Anul Independenței României” urmează să continue parcursul parlamentar conform procedurilor legislative în vigoare.
Redăm în cele ce urmează discursul senatorului Mircia Chelaru:
"Da, este o lege binevenită, contrar unor păreri care dau avize negative la o asemenea inițiativă.
Dragii mei,
Celebrarea „Anului Independenței României” este cu adevărat o necesitate mai mult decât cea strict tehnică, ci una morală și de demnitate. Amintiți-vă atunci acel strigăt, aproape glorios, amintind de suferința secolelor din spate, a lui Kogălniceanu: <<Suntem independenți, suntem o națiune de sine stătătoare>>. Un ideal care rămâne permanent în veșnicia trăirii neamului nostru.
1877 nu este doar o bornă de referință, ci este momentul în care s-a constatat, dacă mai e nevoie să o spunem încă o dată, că independența n-a fost nici pe departe un dar sau o conjunctură istorică, a fost o împlinire a unei deveniri și a unei meniri a neamului românilor.
Armata Română, care a primit steagurile de la voievodul Cuza la 1862, a scris cu lancea ei istoria la Rahova, Rovine, dacă doriți, mai departe, la Plevna, și această pagină de istorie nu trebuie uitată. Independența unei țări, dragii mei, nu este nici marfă și nici element de conduită politică, independența este o formă de manifestare a demnității unei națiuni ca atare, iar reîntoarcerea la valorile demnității de atunci, ca națiune liberă, nu este doar o conjunctură, ci o obligație de reîmprospătare permanentă a memoriei colective.
Iată de ce susțin cu toată tăria… și mulțumesc celor care și-au dat asentimentul celebrării acestui moment într-un an comemorativ, într-un an în care trebuie să avem nu numai reenactingul sau <<reînvierea>> acelor momente, ci trăirea intimă a fiecăruia dintre noi a acestui sentiment de datorie împlinită.
În final, fiind și ziua de 29 – și rog să am 30 de secunde în plus, chiar adăugare – a Zilei veteranilor de război, astăzi se celebrează, dragii mei, și îi cam uităm pe cei care și-au lăsat sângele și oasele pe câmpurile de bătaie, tot pentru independență, tot pentru demnitate, tot pentru reîntregire.
Să transmitem celor care, în suferințe de neimaginat, de la Cotul Donului în Tatra, au dus și au rezolvat, într-un fel sau altul, prin numele națiunii și prin jertfa lor, libertatea Europei de astăzi.
Suntem națiune făcătoare de libertate, de independență, de suveranitate. Iată de ce susținem și valoarea și simbolistica acestei zile..."
