Polonia şi România merg la Budapesta

 

Vineri seara, după ora 19.00, s-a desfăşurat la baza sportivă din Curtea de Argeş festivitatea de închidere a meciurilor din cadrul Grupei C de calificare la European Summer Cups Girls U16. Pe rând, în ordinea clasării, au intrat în teren echipele naţionale ale Poloniei, României (calificate pentru turneul final din capitala Ungariei), Letoniei, Portugaliei, Suediei, Spaniei şi Bosniei&Herzegovina, precedate de drapelele Tennis Europe şi cele naţionale. La festivitatea de premiere au participat, pe lângă organizatori - preşedintele Tenis Club Curtea de Argeş, prof. Gheorghe Borţan, directorul turneului, Alex Schuster şi reprezentantul principalului sponsor, Dr. Oetker Romania, Ioan Cozma - preşedintele Consiliului Judeţean Argeş, dr. Dan Manu, primarul şi viceprimarul municipiului, Constantin Panţurescu şi Gabriel Jubleanu şi brigada de arbitri care şi-a făcut exemplar datoria în cele trei zile, condusă de clujeanul Ioan Mărginean şi alcătuită din Remus Cojocaru, Emilian Tomegea şi Sebastian Borţan. S-au rostit cuvinte frumoase, de apreciere pentru sportivii angrenaţi în competiţie, pentru organizatori şi arbitri, iar preşedintele Manu a înmânat o plachetă şi o diplomă lui Ioan Cozma pentru reuşita celei de-a şasea ediţii a turneului de calificare găzduit consecutiv la Curtea de Argeş - caz unic în România! - exprimându-şi speranţa că nu se va opri aici. Cum n-a fost contrazis, s-ar părea că se va asigura continuitatea dorită. Oficialităţile au premiat echipele, iar la final, Ioan Cozma le-a mulţumit pentru modul sportiv în care şi-au apărat şansele şi i-a invitat să revină în "acest oraş mic, dar cu suflet foarte mare" - ca turişti - asigurându-i pe oaspeţi că vor fi primiţi mereu cu inimile deschise.

Surprize în turneul de consolare

Cum finala fusese programată la ora 13.00, partidele pentru configurarea clasamentului s-au desfăşurat începând cu ora 10.00. Ilie Năstase a urmărit cu interes, alături de prof. Borţan, meciurile în care unele calcule ale hârtiei şi pronosticuri au fost date peste cap. Singura echipă care n-a avut emoţii vineri a fost cea a Bosniei&Herzegovina, care-şi ocupase locul 7, după înfrângerile din primele două zile. Pe terenul 1, Letonia a produs o jumătate de surpriză, reuşind să se impună în faţa solidei echipe a Portugaliei cu scorul de 2-1, victorie conturată deja după meciurile de simplu (Alise Cernecka - Rita Maria Bentes de Oliveira Pinto 6-0, 6-2; Daniela Vismane - Francisca Jorge 6-1, 6-2). Partida de dublu a devenit o formalitate şi a fost câştigată de perechea lusitană Francisca Jorge/Lucia Quiterio cu 3-6, 6-7(2) în faţa cuplului Sona Olesova/Daniela Vismane.

Suedia, avantajată de tragerea la sorţi - care-i dăduse o zi liberă joi - şi de problemele de sănătate ale Paulei Arias Manjon, survenite la finalul meciului de simplu câştigat în debutul competiţiei cu Micky Mărculescu, a intrat în teren decisă să dea lovitura. Şi blondele walkirii  scandinave au reuşit! Mai întâi, tenacea Sydney Berlin a câştigat primul set cu 6-3 în faţa Luciei Cortez Llorca. Aceasta a trebuit să se întrebuinţeze serios pentru a remonta în celelalte două seturi, pe care le-a câştigat într-un final cu 6-0 şi 6-2. Cunoştinţa noastră de anul trecut, Alexandra Viktorovitch, a chinuit-o pe Carlota Molina Megias în primul set pe care l-a câştigat cu 6-2, determinând-o să abandoneze după ce pierduse şi primul game în cel de-al doilea. Accidentarea aceasta nefericită le-a pus pe iberice în imposibilitate de a mai juca dublul, căci Paula Manjon avea interdicţie de la medicul său să joace, rămânând validă numai Llorca. Norocoasa echipă a Suediei a câştigat astfel locul 5, devansând poate nesperat Spania.

Halep nu e preferata jucătoarelor spaniole

În timpul desfăşurării partidei dintre Spania şi Suedia, le-am observat pe jucătoarele celor două echipe foarte interesate de cronicile evenimentelor sportive la care participau, publicate de ARGEŞ EXPRES. Din când în când, îşi mai încurajau coechipierele din teren. Cum Paula şi Carlota erau mai deschise spre comunicare, am iniţiat un scurt dialog cu ele. Manjon era supărată pe problemele medicale cu care se confrunta şi ne-a mărturisit: "Acum mă simt mai bine decât ieri, dar am interdicţie medicală să intru în teren. Nu-mi cade bine asta, pentru că-mi place să joc pentru ţara mea!" Întrebată care este jucătoarea ei favorită, a răspuns fără ezitare: nemţoaica Angelique Kerber - pentru că este completă, agresivă, sigură pe ea şi face puţine greşeli! Carlota, deşi preocupată de faptul că urma să intre în teren, era optimistă asupra rezultatului final cu Suedia, încântată că la acel moment din primul set Llorca era în avantaj. Jucătoarea ei preferată este însă bielorusa Viktoria Azarenka, pe care o admira pentru tenacitate şi agresivitatea manifestată în teren pentru a-şi impune stilul de joc. Ambele au afirmat că le place Simona Halep pentru abilitatea cu care iese din situaţiile dificile şi pentru picioarele puternice ce o ajută să se deplaseze rapid în teren, dar asta nu este de ajuns ca s-o facă jucătoarea lor preferată, sugerând că nu le place căderile din jocul româncei.

O finală de 5 ore, cu istoric neplăcut pentru noi

Încă de joi seara se putea simţi un oarecare sentiment de suficienţă în rândurile echipei României, după ce reuşise să-şi îndeplinească obiectivul: calificarea în finală era similară cu locul doi, indiferent de rezultatul din meciul cu Polonia, astfel că deja avea în buzunare biletele pentru turneul celor mai bune 8 echipe de fete 16 ani din Europa, care se va desfăşura zilele următoare la Budapesta. Antrenamentul programat de Mircea Rădulescu în jurul orei 11.00 a fost unul uşor. Chestionate asupra rezultatului finalei, au răspuns la unison: "De-acum, ce-o vrea Dumnezeu!" Adversarele, conduse de Mikolaj Weymann - care pronosticase în ziua precedentă finala cu echipa noastră, după ce urmărise lupta cu cea a Portugaliei - erau parcă mai concentrate şi mai dornice de victorie, de parcă Players Party, de joi seara, nu le marcase cu ceva. Weymann, întrebat dacă era gata să câştige finala, a răspuns zâmbind larg: "Of course!" (Desigur!) Şi vorbele sale au avut acoperire faptică pe teren, administrând echipei noastre o înfrângere cu 3-0. Spectatorii care au umplut tribuna n-aveau pretenţii de victorie contra favoritei grupei, dar evident au fost deranjaţi de maniera oarecum flegmatică în care au evoluat Prisacariu şi Corneanu în ultimul act. Micuţa poloneză Maja Cwalinska s-a descurcat de minune în faţa masivei Andreea Prisacariu şi, după 2 ore şi 10 minute, i-a administrat prima înfrângere din turneu cu 6-4, 2-6, 6-1. Deosebit de abilă, mobilă şi cu o bună intuiţie a jocului, poloneza a fost rar pusă în dificultate de românca incapabilă să reuşească mai mult cât timp a părut să joace cu frâna de mână trasă şi având reale dificultăţi de deplasare în teren, de parcă tocmai coborâse pe teren de la un concurs maraton de dans.

Misiunea Mihaelei Mărculescu (locul 66) părea de-a dreptul imposibilă în confruntarea cu Iga Swiatek, ocupanta locului 6 în clasamentele de specialitate, dar s-a comportat exemplar, luptând fantastic şi punându-i probleme adversarei extrem de puternice, experimentate - despre care antrenorul Ioan Mărginean, bun cunoscător al valorilor, spunea că "joacă tenis adevărat şi e greu de bătut şi într-o zi mai puţin bună". Iga, care în timpul partidei Majei a frunzărit o carte în tribună, neuitând să-şi încurajeze colega scandând "Polska! Polska!", a avut de tras în primul set cu Micky, care venea peste ea ca o furie, reuşind să lovească aproape la fel de puternic şi precis. După 3-3, poloneza şi-a intrat în mână şi a luat jocul pe cont propriu, calibrându-şi bine loviturile şi menţinând un ritm de metronom, căreia românca nu i-a mai putut face faţă. Necruţătoare, Iga s-a impus cu 6-4, 6-2, după o oră şi 20 minute. 

Cum Micky era evident epuizată, Mircea Rădulescu a decis s-o înlocuiască la dublu cu eleva sa, Oana Smaranda Corneanu, care avusese probleme medicale cu o zi înainte. Astfel s-a refăcut cuplul nostru învingător cu Spania în prima zi a competiţiei, dar fetele noastre s-au făcut de râs, cel puţin în primul set. Maja şi colega ei, Stefania Rogozinska Dzik, a treia jucătoare din lotul Poloniei, au refăcut o diferenţă greu de remontat, de la 1-5, reuşind să câştige cu 7-5 şi făcându-i pe unii dintre spectatori să se întrebe dacă nu cumva asistau la un blat, iar pe ceilalţi să spună că n-ar fi corect să diminuăm meritele polonezelor, care chiar jucau tenis adevărat, nu parodiau jocul! Setul al doilea a început promiţător, cu primul punct înscris pe tabela electronică de Andreea şi Smaranda, care au ajuns să conducă apoi cu 3-1, pentru a repeta deranjant evoluţia scorului din prima parte a meciului. Scorul final a fost de 6-3 pentru merituoasele adversare, risipind ultimele speranţe ale spectatorilor în obţinerea măcar a unui punct în finala care ne-a adus după trei ani bucuria - astfel înjumătăţită - a unei calificări pentru turneul de la Budapesta. Oricum, avem speranţa că în turneul final din Ungaria, echipa României va şterge printr-o evoluţie remarcabilă impresia mai puţin plăcută din acele 5 ore chinuitoare pentru noi. Deci, le vom ţine pumnii în continuare acestor fete care au nevoie de ceva mai multă ambiţie şi respect de sine, pentru a-şi valorifica aşa cum se cuvine talentul şi pregătirea de care dispun. Hai România!