Prea mică pentru obiective măreţe: Simona Halep a ratat nu numai Roland Gaross-ul, dar şi poziţia de lider mondial!
# Halep vs. Ostapenko 6-4, 4-6, 3-6
Încă o dată, campioana noastră şi-a dovedit limitele şi a pierdut penibil titlul la Grand Slam-ul Franţei după 3 ani. Dacă la prima tentativă s-a înclinat în faţa şireteniei Mariei Şarapova, de astă dată a fost pur şi simplu umilită de juna letonă în vârstă de numai 20 ani, Jelena Ostapenko. Simona Halep nu poate intra încă în galeria monştrilor sacri ai acestui sport, pentru că nu are "sângele" potrivit în instalaţie. Poate fi fantastică în fazele de mijloc ale unei competiţii, cum s-a întâmplat recent la Paris, în meciul cu Svitolina, pe care a eliminat-o când nu mai credea cineva - cu excepţia ei, a lui Darren Cahill şi a familiei - poate încânta, cum s-a întâmplat în semifinală, cu Karolina Pliskova, dar la un pas de fericirea supremă, îmbracă straiele penitenţei! În finala cu letona a fost ca un şoricel speriat, mai tot timpul pe defensivă disperată, obsedată de propriile-i greşeli şi incapabilă să gestioneze situaţiile favorabile. Atunci s-a blocat şi i-a permis adversarei să revină şi să preia iniţiativa, pentru că nu avea ceva de pierdut, ci totul de câştigat. De aici şi-a tras inconştienţa cu care a atacat permanent Ostapenko, fără să se lasă pradă deznădejdii când a reuşit să adune o căruţă de greşeli, compensate însă prin câştigurile ulterioare, consolidate cu 3 aşi şi cu izbânda finală. Halep a fructificat un moment psihologic doar în primul set, la 3-3, când a preluat conducerea şi şi-a croit drumul spre victorie. Dar apoi a ratat prosteşte oportunităţile din setul secund, când a condus cu 3-0 şi a fost la un pas de 4-0, pentru ca să fie întoarsă şi să piardă "în oglindă", cu 4-6. În cel decisiv a condus din nou cu 3-1 şi a pierdut cu 3-6. Învingătoarea ei a strălucit în seturile pe care le-a câştigat prin voinţa fantastică şi determinarea cu care s-a năpustit asupra Simonei, pusă tot timpul sub presiune şi silită să se apere cu disperare, ratând incredibil situaţii care puteau să-i asigure împlinirea marelui vis. La nivel mental, jucătoarea noastră a fost dominată de-a dreptul jenant, iar letona s-a dovedit a fi mai norocoasă decât ea - dacă aşa ceva este de crezut! Din spirit de fair-play, trebuie să recunoaştem că Ostapenko a meritat victoria, deoarece a refuzat antijocul, la fel cum Halep a meritat înfrângerea pentru modul total defectuos în care şi-a apărat şansele. Ea are nevoie de mai multă muncă şi, nu în ultimul rând, de mai multă luciditate şi o gândire pozitivă, deoarece a dat semne că s-ar fi înscris pe drumul cel bun. Numai că încă plăteşte tribut greu proastelor deprinderi şi până când nu se va dezbăra de ele, va cunoaşte şi alte umilinţe! La fel, este imperios necesar să realizeze cât de mare a fost ratarea acestor două mari obiective de la Paris şi să priceapă că este greu de crezut că va mai avea o a doua şansă similară în această viaţă. Timp ar mai fi, dar totul depinde numai de modul în care ea va reuşi să se consoleze cu revenirea din 12 iunie pe locul II în clasamentul mondial...
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
