"Stejarii" au veştejit "frunza de arţar": România - Canada 17-15 (0-8)!
Echipa americană a bifat a patra şi ultima înfrângere la C.M. din Anglia. După ce a pierdut cu Irlanda, Italia şi Franţa, a respectat Legile lui Murphy şi cu România. Dar cât de greu ne-a fost!... Prima dintre cele două partide decisive pentru calificarea selecţionatei noastre la C.M. din Japonia s-a înscris pe linia evoluţiilor proaste, deschise de meciul cu Franţa şi continuată în cel cu Irlanda. În prima repriză de la Leicester, canadienii, deşi mai prost clasaţi în clasamentul mondial, au început mai motivaţi, evoluând avântat şi surprinzându-ne deseori pe dreapta apărării noastre, care funcţionase dezastruos şi înainte. Jocul bătrânesc, impus de matusalemicul nostru antrenor galez, Lynn Howells, în permanentă apărare, greşelile copilăreşti ale implanturilor străine - care au fost adevărate panarame - plus cele ale unor jucători care păreau că nu prea aveau ce căuta în naţională, au dus la un joc încâlcit, din care au câştigat adversarii, mai adaptaţi condiţiilor de ploaie şi care îşi doreau evident mai mult victoria.
Ei au deschis scorul prin lovitura de pedeapsă executată de Gordon McRorie (min. 11), Fercu a luat aiurea o eliminare (min. 19), Vlaicu l-a imitat pe McRorie şi a ratat şi el penalizări, după care van Verden ne-a marcat un eseu în min. 36, care a rămas netransformat. Scorul la pauză a rămas 8-0 pentru Canada şi uimitor era faptul că antrenorul nostru, bine dispus după un joc prost, râdea ca proasta la agregat!
Repriza secundă a debutat cum nu se poate mai prost: Hirayama a trecut ca o rachetă pe lângă "elefanţii" noştri (Paulică Ion, Vlaicu, Ursache, Vergu), care s-au mişcat ca nişte melci, i-a pasat decisiv lui Jeff Hasler şi acesta a înscris eseul transformat apoi de pasator, ducând scorul la 0-15 în min. 43! Reacţia noastră a fost - în sfârşit! - cea aşteptată şi căpitanul Mihai Macovei a marcat şi el un eseu (min. 53), transformat de Vlaicu. Scorul a devenit 7-15, readucând speranţa în tabăra noastră. N-am reuşit însă să profităm imediat de avantajul moral din cauza gafelor comise parcă pe bandă rulantă în mânuirea balonului, deşi aparent echilibrasem jocul şi chiar intram mai uşor în terenul de ţintă al adversarilor, care rămâneau însă la cârma jocului. Asta până în min. 72, când s-a produs momentul psihologic, atunci când canadianul Jebb Sinclair a primit eliminare, iar Macovei şi Vlaicu au repetat figura cu eseul transformat, ducând scorul la 14-15 (min. 74). Coşmarul s-a mutat în tabăra nord-americanilor, mai ales că Vlaicu şi-a mai adăugat 3 puncte dintr-o penalitate de la 40 m la zestrea de peste 600 p pentru naţională, în min. 76 şi a reuşit cea mai senzaţională întoarcere de rezultat din istoria turneelor finale de până acum. România a înregistrat astfel prima victorie la un C.M. după 8 ani. Pentru îndeplinirea obiectivului trebuie însă să batem Italia, ceea ce va fi infinit mai greu, dar nu imposibil, dacă " stejarii" vor dovedi că sunt cu adevărat o echipă şi vor elimina erorile de până acum. Exemplul dat de Elizabeta Samara, care a cucerit titlul de campioană europeană la tenis de masă, ar trebui să-i mobilizeze. Hai România!
