Cu un general "debulosat", "armata moartă" e pe cale să rateze calificarea la Euro!
Am avut un meci de coşmar cu Finlanda pe Arena Naţională, încheiat cu un 1-1, obţinut chinuit şi cu largul concurs al arbitrului scoţian Craig Thompson, care le-a refuzat oaspeţilor un penalti clar la scorul de 0-1 (gol marcat pe contraatac de Pohjampalo, în min. 66), după faultul lui Grigore asupra lui Pukki, aflat în situaţie iminentă de a marca. Decizia corectă era 11 m şi eliminarea fostului jucător dinamovist. Thompson i-a scos definitiv pe finlandezi din cărţile calificării şi ne-a oferit nouă şansa de a ne bate până la capăt pentru îndeplinirea obiectivului. Din fericire pentru noi, Hoban a marcat un gol norocos în prelungiri şi ne-a salvat, pe moment. Asta pentru că Irlanda de Nord, după victoria asupra Greciei cu 3-1, s-a calificat deja la Euro, iar Ungaria păstrează şanse după ce a întors rezultatul cu Feroe de la 0-1 la 2-1. Clasamentul la finalul penultimei runde se prezenta astfel: 1. Irlanda de Nord - 20 p; 2. România 17 p; 3. Ungaria - 16 p; 4. Finlanda - 11 p; 5. Insulele Feroe - 6 p; 6. Grecia - 3 p.
La finalul partidei chinuitoare de la Bucureşti, Anghel Iordănescu spunea că am jucat bine prima repriză şi că am început prost în cea de-a doua (perfect adevărat), iar golul primit ne-a "debulosat". Extrapolând, graţie trupei trimise în teren de "dom' ghinăral" pentru satisfacerea "intereşului naşional", puteam muri de inimă, căci mai mult de jumătate n-aveau ce căuta acolo, fiindcă dezertaseră de mult din forma sportivă şi s-au comportat ca nişte conopide (după cum definea Mark Twain legumele respective, drept verze cu studii superioare). Keşeru şi Chipciu au fost de râsul bufniţelor, Stancu a completat trioul celor născuţi în ziua ratărilor, Torje s-a zbătut ca un peşte pe uscat, Sânmărtean a punctat doar la impresia artistică, Papp nu era recomandat nici de conducerea Stelei, dar a fost preferat de Iordănescu, Raţ a mişcat vreun sfert de oră cât l-a ţinut suflul, după care a deschis bulevardul pe partea sa. Oare nu se găseşte cineva care să-i mulţumească pentru că în 106 meciuri la naţională a dat 2 goluri (şi acelea în amicale) şi s-a remarcat pentru că plânge frumos când se ratează calificările şi să-i ceară să se retragă ca să nu fie din nou huiduit de spectatori? Cât despre axul central al apărării - Chiricheş şi Grigore - în repriza a doua au fost ca doi napi. Singurii care au dat satisfacţie au fost Tătăruşanu şi Hoban - prea puţin pentru victoria visată.
Duminică, după închiderea ediţiei, s-a jucat ultima rundă: noi în Feroe, unde trebuia să învingem neapărat pentru o calificare directă într-o grupă în care eram obligaţi să ne plimbăm, iar ungurii în Grecia, cu acelaşi obiectiv şi cu speranţa ca noi să ne împiedicăm din nou. "Cel mai mare antrenor român al secolului XX", cum l-au definit nişte gazetari ce vânau efecte spectaculoase pe Anghel Iordănescu - pentru care cea mai tare echipă a grupei noastre rămâne Grecia - trebuie să-şi ofere o retragere onorabilă printr-o victorie. Altfel, prea mulţi vor realiza nu numai că marile sale rezultate au fost obţinute de generaţia de aur a lui Hagi şi Gică Popescu, dar şi că are reflexe întârziate la schimbări şi că şi-a ales trei secunzi dintre antrenori nerecomandaţi de mari rezultate, cu excepţia lui Isăilă.
