Sadik(ă) înfrângere la Europeanul de Fotbal: FC Iordănescu SRL - Albania 0-1!
Ceea ce era de aşteptat s-a întâmplat duminică seara la Lyon: echipa Albaniei ne-a umilit, obţinând după o aşteptare de 68 ani o victorie asupra selecţionatei lui Anghel Iordănescu, pe care a trimis-o acasă împovărată de ruşine. Naţionala care a reprezentat ţara la Campionatul European de Fotbal a fost o selecţionată personală a generalului de crampoane Iordănescu, pe care s-ar zice că l-au ajuns blestemele răposatului Titi Teaşcă, antrenorul pe care-l scotea din minţi cu Liţă Dumitru, la vremea tinereţii lor. Anghel Iordănescu şi-a făcut ca un general care este mareşalul lui Mircea Sandu oastea lui de paraplici şi mertici, din care nu puteau lipsi Chipciu, Prepeliţă, Torje, Adi Popa, Keşeru, Săpunaru, Raţ, Chiricheş, Grigore, Tătăruşanu, Lung junior, Pantelimon şi alte vedete de prin Segunda Division ori de prin deşerturile Arabiei - toate plesnind de propria lor personalitate de semizei rataţi, vedete prin cine ştie ce bombe de periferie europeană. Modul în care s-a făcut selecţia îndreptăţeşte bănuielile că a fost pe interese procentuale, iar declaraţiile de presă au fost scuipate de nişte indivizi needucaţi, care nu aveau proprietatea termenilor folosiţi, câtă vreme vorbeau cu seninătatea de obiectivul "ieşirii din grupă". Acesta s-a îndeplinit cu brio: am ieşit cu adevărat din cărţile calificării într-un mod incalificabil şi scandalos! Lipsa simţului realităţii, obrăznicia de a prezenta rezultatele slabe ca pe nişte mari victorii, laşitatea asumării responsabilităţii şi lipsa perspectivei au băgat fotbalul românesc într-o fundătură din care cu greu va mai ieşi. În loc să se încerce crearea unei echipe tinere, s-a mizat în continuare pe nişte terminaţi, fără meciuri în picioare, ca şi cum ar fi jucat numele de altădată.
Istoria meciului de coşmar cu Albania se ştie: am luat un gol de cascadorii Tătă-râsului în min. 43, când fundaşii noştri visau la nemurirea sufletului şi portarul a bisat greşeala de curtea şcolii din meciul cu Franţa. În rest, noi am reuşit un şut anemic pe poartă şi mai multe transformări de rugbi, ca să ne facem de râs la final cu declaraţii cel puţin tâmpite. În aceeaşi gamă s-au înregistrat şi comentatorii TV, care vorbeau despre "munca de înaltă calificare" depusă de Prepe, primul schimbat la pauză de miopul selecţioner, care nu numai că nu înţelege ce prostii face, dar mai are şi lipsa de bun simţ de a încerca să prostească în faţă o naţiune. Tipul şi-a bătut joc de munca lui Hagi, care a ridicat câţiva jucători interesanţi la academia sa, dar care n-au avut loc în echipă nici măcar în meciuri amicale din cauza catastrofelor numite mai sus. "Generalul Armatei Moarte" care a îmbrăcat nemeritat echipamentul reprezentativei de fotbal a României trebuie să se ducă în uitare, pentru că toţi cei ce-au fost la Europeanul din Franţa ne-au făcut să visăm urât pentru cine ştie câtă vreme.
"Cel mai mare antrenor" - cum l-au poreclit lingăii din presa care se dă de specialitate, dar care nu este decât o tristă parodie - şi-a făcut un nume cu generaţia de excepţie a lui Hagi&Co. De râsul curcilor este şi galeria de "specialişti în fotbal" care apar pe la posturile de televiziune sau scriu editoriale şi cărţi în care-şi dau cu presupusul, deşi fie că n-au jucat fotbal decât în copilărie, în faţa blocului sau pe maidan, fie că s-au trezit antrenori şi au uzurpat titlul de "mister", căci n-au vreo performanţă notabilă în carierele lor de căpuşe ale fotbalului. Dacă se va continua cu astfel de fosile pe bancă sau în teren, poate că ar fi mai cinstit ca naţiunea română să se apuce de fotbal american, de bambiclici sau de jocuri mai aproape de capacitatea ei cognitivă, ca uliul cu porumbeii, stabilind ca regulă de fier interzicerea ca astfel de jocuri să iasă din aria strict mioritică. Pentru că, dacă ar căpăta răspândire internaţională, nu se poate excude posibilitatea s-o încasăm într-o zi şi de la vreo selecţionată de papagali ori de broaşte ţestoase dintr-o pierdută insulă prin mările sudului...
