Nomenclatorul stradal - Satul Mușătești (III)

Written by Luana ARSENE on 20 Martie 2022.

Axul central al DN 73C, de la limita cu localitatea Domnești, la est, până la limita cu satul Robaia, zona pod peste Vâlsan, se va numi B-dul Alexandru Valescu.

Alexandru Valescu (1861-1944) - învățător, gazetar, tipograf, politician

Acesta se naște la data de 24 aprilie 1961 în comuna Vâlsănești, fiind fiul unei familii de clăcași: Nica Moise din Domnești și Ancuța din Vâlsănești, de unde dobândește numele de Moisescu .
Urmează școala elementară (1869-1874) și Seminarul teologic (1874-1878), la Curtea de Argeș, unde primește numele de Valescu spre a se deosebi de alți elevi ce purtau numele Moisescu.
Termină Seminarul Teologic la 17 ani, nu este hirotonit preot, iar peste 2 ani, în 1880 începe cursurile Școlii Normale „Carol I” din București. Termină Școala Normală în 1884, fiind, apoi, numit învățător la Sâmburești (Olt) și Mălureni (Argeș).
În 1888 preia postul vacant de învățător al lui C. Dobrescu-Argeș, de la Mușătești, întrucât acesta este ales deputat la Colegiul III electoral; devine cumnat al lui Dobrescu-Argeș prin căsătoria cu sora acestuia, Chivuca (Paraschiva), fiica preotului Ion Dobrescu.
Devine, totodată, cel mai bun și apropiat colaborator al lui C. Dobrescu-Argeș în lupta de emancipare a țărănimii, iar după moartea lui Dobrescu-Argeș, în 1903, preia frâiele activității tipografice și jurnalistice de la Mușătești.
În perioada 1895-1897 urmează cursurile serale ale Școlii Superioare de Științe de Stat din București, absolvind secțiile administrativă, financiară și juridică.
Este proprietarul tipografiei unde a fost editată revista „Gazeta țăranilor” (1892-1931), alături de fratele său, învățătorul Gheorghe Moisescu din Vâlsănești.
Tipografia își va avea sediul la Mușătești (1892-1895, 1901-1910), București (1895), Câmpulung Muscel (1896-1900) și Curtea de Argeș (1910-1931).
În 1900 devine proprietar și director al revistei „Gazeta țăranilor” pentru trei decenii, până în anul 1931, la ultima ei apariție.
E arestat în martie 1907, în timpul răscoalei țărănești, și închis la Penitenciarul Giurgiu pentru 6 luni, sub acuzația de instigare a țăranilor la revoltă; este eliberat din lipsă de probe.
Alexandru Valescu este unul dintre autorii celor trei tentative de reînființare a Partidului Țărănesc de dinainte de primul război mondial (1904, 1906, 1910), act realizat, în cele din urmă, de către Ion Mihalache în 1918.
După război, în perioada 1919-1922, este ales senator din partea Partidului Țărănesc .
Printre altele, la Mușătești a înființat și condus:
- în 1902 Banca „Mușătești”, în 1908 Cooperativa „Masa de Piatră”, Obștea „Miorița”, Banca ”„C. Dobrescu-Argeș” s.a..
A avut 3 copii, cu toții oameni de valoare: Ion Valescu, avocat, asistent universitar, directorul Liceului „Enăchiță Văcărescu” din Târgoviște, decedat prematur la 31 de ani; Constanța (Cora) Valescu-Hurmuz, asistent universitar la catedra de estetică literară - Facultatea de Litere - Universitatea din București; Emil Valescu, colonel - șeful de Stat Major al Diviziei 3 Infanterie.
Alexandru Valescu se stinge din viață la 21 noiembrie 1944.