Halal Oraş Regal, în care domneşte haosul: strada 1 Decembrie 1918 - sufocată de construcţii!
"Capra cât e de râioasă, ţine coada bârligată". Aşa sună o veche înţelepciune populară, pe care noi, locuitorii fostei Cetăţi de Scaun a Basarabilor, o probăm în fiecare zi. Avem probleme mari, create de administrarea după ureche a treburilor comunităţii. Iar una dintre ele este cea creată de modul în care se construieşte la noi. Alandala - probabil că este termenul cel mai blând care poate fi folosit. Recent, nişte bucureşteni remarcau într-o discuţie amicală faptul că strada de centură, 1 Decembrie 1918, este o ruşine şi că sunt destule construcţii noi care sunt nişte kitsch-uri îngrozitoare. Zilele trecute ne-a vizitat la redacţie administratorul unei firme. Omul era revoltat pentru că primise o somaţie de la Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Bucureşti pentru ca în termen de 5 zile să-şi retragă totemul publicitar plasat prea aproape de marginea drumului. Ordinul sau ce-o fi fost se întemeia pe prevederile O.G. nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, republicată cu modificările şi completările ulterioare (art. 14-17). "D-le, dacă eu afectez siguranţa circulaţiei, cu un anunţ publicitar, atunci ce să mai spunem despre construcţiile făcute pe strada 1 Decembrie 1918, care aproape că se prăvălesc peste artera rutieră?..."
Prevederile din O.G. nr. 43
Articolele invocate stabilesc că zona drumului public cuprinde ampriza (sinonimă cu partea carosabilă - conform art. 15 - adică trotuare, piste pentru ciclişti, acostamente, şanţuri, rigole, taluzuri, şanţuri de gardă, ziduri de sprijin şi alte lucrări de artă), zonele de siguranţă (suprafeţe destinate semnalizării rutiere, plantaţiilor rutiere şi a altor elemente ce deservesc scopul), zonele de protecţie - situate de o parte şi de alta a zonelor de siguranţă, necesare protecţiei şi dezvoltării viitoare a drumului. Aici e aici, căci în funcţie de categoria drumului, se stabilesc nişte limite pentru zona acestuia, care reprezintă distanţa de la axul arterei până la marginea exterioară a zonei de protecţie. Acestea sunt de: 50 m (pentru autostrăzi), 22 m (drumuri naţionale), 20 m (drumuri judeţene) şi 18 m (pentru drumuri comunale). În aceste condiţii, chiar că întrebarea omului de afaceri revoltat este legitimă. Şi asta cu atât mai mult cu cât şi pe strada 1 Decembrie 1918 sunt destule totemuri sau panouri publicitare care, pe alocuri, chiar obturează vizibilitatea. Oare acelea sunt invizibile pentru cei care ar trebui să vegheze la respectarea legii?...
"Este o parte a moştenirii primite..."
Primarul Constantin Panţurescu a ţinut să precizeze din capul locului că-i este lehamite de formulările de genul "greaua moştenire", dar că nu-şi poate lua în spinare ceea ce nu-i aparţine. Conform prevederilor legale în vigoare, primarul este direct răspunzător de problemele de urbanism, singurele pe care nu le poate delega altcuiva. "La ora actuală, eu nu pot interveni. Acolo s-au dat nişte autorizaţii şi sunt sigur că s-a procedat în conformitate cu legile în vigoare, obţinându-se avizele impuse şi tot ceea ce era necesar pentru emiterea autorizaţiilor de construire. Practic, aş putea interveni numai în cazurile în care se încalcă limitele acelor autorizaţii de construire, adică dacă nu s-ar respecta înălţimea clădirii, ş.a.m.d. Sau, am putea analiza situaţia în momentul în care s-ar cere autorizaţii de funcţionare, care se pot elibera numai în condiţiile respectării stricte a tuturor prevederilor stabilite de lege, cum ar fi - să zicem - un anumit număr de locuri de parcare pentru spaţii comerciale", a spus primarul.
"În Franţa, dacă se încalcă legea, se bagă buldozerele!"
Cam aşa a sunat comentariul arh. Traian Ionescu, omul care a lucrat mai bine de două decenii în Republica Franceză şi s-a conformat strict prevederilor legilor în vigoare pentru domeniul construcţiilor. "Aş putea să vorbesc destul de mult pe tema restricţiilor impuse acolo şi chiar aici, la noi. Prefer să n-o fac, pentru că nişte oameni şi-au asumat conştient răspunderea de a da nişte autorizaţii de construire ce pot fi verificate, dacă va fi cazul. Şi-apoi, eu nu am o calitate oficială şi n-ar fi corect să mă pronunţ".
Pe de altă parte, destui dintre oamenii cu funcţii de răspundere în administraţia municipală şi nu numai, care au ţinut să-şi păstreze anonimatul, s-au exprimat destul de dur vizavi de această problemă. "Eu, dac-aş fi fost primar, nu i-aş fi dat nici mamei o asemenea autorizaţie de construire!" - spunea cineva care probabil îl viza nu numai pe şeful Direcţiei Arhitect Şef, din cadrul municipalităţii, dar şi pe fostul edil-şef, Nicolae Diaconu. Pe de altă parte, prin oraş se zvoneşte că ar exista şi alte probleme cu unele dintre acele construcţii, care s-ar putea să ajungă în faţa instanţelor de judecată. Deocamdată, noi preferăm să le tratăm drept simple speculaţii, ca să nu le calificăm bârfe.
Imagini grăitoare
Fotografiile realizate zilele acestea sunt mai grăitoare decât orice roman balzacian sau şolohovian. Sunt locuri pe unde nu se mai poate amenja vreodată trotuare, căci construcţiile au ajuns până aproape în stradă. Pe spaţiile verzi sunt parcate autovehicule de diferite tonaje, mizeriile au cotropit împrejurimile şi aspectul de şantier în lucru nu prea face parte din filmul publicitar dedicat "Curţii Domneşti a Argeşului - capitala turismului românesc". Asta să nu mai spunem că dacă - Doamne fereşte! - scapă un TIR de sub control iarna, pe carosabilul îngheţat, vai de mama celor ce s-ar găsi în staţia de autobuz de la stadion sau prin apropierea ori în interiorul unei astfel de construcţii de pe marginea drumului. Aici, la marginea lumii, ca să nu spunem într-un fund de ţară - unde se pare că ne aflăm - totul este posibil încă, din păcate... Toate bune şi frumoase până se întâmplă o nenorocire. Pe care n-o poate dori vreun om normal. Într-o asemenea blestemată ipostază, vom vedea cine şi pe unde va scoate cămaşa - cum se spune în popor. Deci, deocamdată, rămânem la stadiul Dumnezeu cu mila...
