Tradiţii Argeşene - o sărbătoare de suflet pentru mii de români!

 Corbeniul a îmbrăcat din nou straie de sărbătoare şi s-a unit în gând şi în simţire pentru a readuce în prezent culoarea satului de odinioară şi mireasma vieţii atât de pure şi pline de însemnătate pe care au trăit-o bunicii, străbunicii şi cei care au fost mai înainte de ei. Căci, oricât de departe am pleca de locurile natale şi oricât de mult ne-am lăsa atraşi în procesul de globalizare tot mai agresiv care ne vâră pe gât lucrurile altora, rădăcinile noastre, fie ele şubrede, tot aici trag, în pământul strămoşesc, la vatra satului din care toţi am crescut oameni mari şi ne-am luat zborul. Ei bine, spre bucuria tuturor acelora care n-au uitat de unde au plecat şi fac eforturi uriaşe pentru a le reaminti şi altora despre minunăţiile ce zămislesc identitatea românească, Festivalul de Tradiţii Argeşene s-a reluat la Corbeni şi, astfel, mult-aşteptata sărbătoare a ajuns la ediţia a VI-a la sfârşitul săptămânii trecute. Vreme de trei zile, turiştii care au trecut pe frumosul nostru Transfăgărăşan, localnicii şi toţi cei care au dorit s-au putut opri măcar pentru câteva clipe ca să admire bogăţia de obiecte şi produse tradiţionale expuse la cele peste 20 de standuri atât de plăcut împodobite! Şi, cum spune vorba românească, "ochii văd, inima cere", aşa că nu puţini au fost aceia care au luat acasă câte o fărâmă din acest colţişor de rai al tradiţiilor şi culturii populare argeşene şi nu numai. Până la urmă, să nu uităm scopul Festivalului, acela de a oferi o experienţă unică şi care să dea de gândit, prin faptul că aduce în faţa vizitatorilor chintesenţa valorilor culturale şi a artei populare româneşti autentice, de la muzica şi dansurile din mai toate spaţiile etno-folclorice ale bătrânei Dacii, până la bucate, produse tradiţionale, obiceiuri şi îndeletniciri care au fost păstrate cu sfinţenie şi puse în practică de către meşterii populari cu adevărată iscusinţă.

O organizare care să servească drept pildă şi altora!

Un lucru remarcabil a fost, putem spune noi, organizarea impecabilă, care se regăsea de la poziţionarea strategică a standurilor până la grija pentru păstrarea curăţeniei prin amplasarea sacilor pentru colectarea gunoiului la colţurile băncuţelor. Scena, corturile, colţul destinat mâncării şi savurării acesteia, toate au fost aliniate cu gust şi pregătite cu respect pentru cetăţeanul vizitator. Ceea ce este mare lucru, căci am mai fost noi şi pe la case mai "nemăturate" şi dezorganizate, care ne-au lăsat un gust amar de gazde neprimitoare! De altfel, nu avem cum să nu menţionăm - cu admiraţie! - faptul că, într-adevăr, curăţenia şi ordinea s-au păstrat până la finalul sărbătorii, graţie organizatorilor care s-au străduit în acest sens, dar şi oamenilor care au înţeles că au venit la un Festival de bun gust, chiar select, pentru care cineva a muncit! În cele trei zile de petrecere, primarul comunei, Remo Mateescu, a alergat - neobosit, parcă - dintr-un colţ în altul pentru a se asigura constant că totul mergea strună şi că lumea era mulţumită, ignorând căldura toropitoare, broboanele de sudoare şi oboseala. Aspecte la care s-au adăugat vineri seara şi câţiva stropi de ploaie aduşi de o armată de nori negri ce pluteau ameninţător deasupra comunei. Gazdă bună - am putea spune - căci edilul-şef al Corbeniului nu s-a codit şi a cărat cot la cot cu ceilalţi corturi, mese, băncuţe şi ce mai era necesar pentru a ajuta la adăpostirea de ploaie a zonei unde se stătea la rând pentru pastrama cea îmbietor sfârâitoare, mititeii rumeni şi frigăruile cele mai gustoase! N-a lipsit din peisajul gastronomic de care s-au ocupat pricepuţii bucătari maramureşeni nici vedeta zonelor noastre montane, bulzul copt în jar, de altfel, la mare căutare, pregătit cu suflet de câţiva localnici...

Asociaţia VOCART, în parteneriat cu Primăria Corbeni şi Consiliul Judeţean Argeş, echipă la care s-au adăugat şi sponsorii ce au contribuit la bunul mers al Festivalului au reuşit, deci, să creeze mediul perfect pentru o ediţie reuşită, memorabilă! La siguranţa cetăţenilor au vegheat Jandarmeria şi Serviciul Ambulanţă Argeş, astfel că totul a fost gândit şi aplicat strategic. Aşadar, pe acel petec neted de verdeaţă de pe marginea Râului Argeş care clipocea nepăsător mai departe s-au perindat şi s-au bucurat deopotrivă de o sărbătoare a lor oameni simpli, meşteri şi artişti populari, interpreţi de muzică folclorică şi grupuri de dans tradiţional, cu toţii atinşi în suflete de aceeaşi dragoste pentru valorile autohtone şi pentru bogăţia din lada de zestre, care se chinuie să mai supravieţuiască pe aceste meleaguri, până într-o zi când locuitorii lor vor decide fie să se întoarcă în smerenie la ele, fie să le uite pentru totdeauna. Cei care au simţit chemarea aceasta aproape de sânge au venit la festival îmbrăcaţi în portul tradiţional atât de frumos şi de drag românilor de pretutindeni, astfel că aspectul general al mulţimii pestriţe din poiană a fost unul nepreţuit, spre nespusa satisfacţie a celor care trudesc pe tărâmul acesta colţuros al misionarismului în slujba valorilor naţionale şi, mai ales, a celor locale. Şi, cum era de aşteptat, şi primarul s-a conformat aceluiaşi regulament nescris!

Expoziţie inedită cu obiecte vechi de pe meleagurile Corbenilor

Atracţia ediţiei, ca de fiecare dată, de altfel, au reprezentat-o standurile meşterilor populari şi producătorilor locali, de o diversitate ameţitoare şi extrem de grăitoare, căci toate transmiteau fără abatere exact mesajul dorit de gazde şi organizatori: acela al conservării şi valorificării a ceea ce avem noi mai de preţ ca popor, atât cât s-a mai păstrat. Cu o parte dintre proprietarii lor am stat şi noi de vorbă, pentru a verifica autenticitatea îndeletnicirilor lor şi pentru a ne satisface diferite curiozităţi privind obiectele prezentate cu o grijă aproape paternă.

Prima astfel de amenajare la care ne-am oprit a fost aceea a membrilor Asociaţiei Corbeni "Plai Argeşean" - standul numărul 9, care au avut o expoziţie fără vânzare realizată din obiecte vechi de uz casnic şi gospodăresc puse la dispoziţie de săteni şi păstrate cu mare preţuire. Se puteau admira acolo un război funcţional de la atelierul organizaţiei, o ladă de zestre în miniatură (folosită probabil pentru mălai), darace şi piepteni pentru lână (la vederea cărora nu aveai cum să nu te înfiori gândind ce muncă grozavă presupuneau!), blide din lemn, o piuă, o solniţă cu mai multe compartimente cu diferite destinaţii, un fier de călcat cu cărbuni, o oală de pământ pentru păstrarea cărnii topite, o vârtelniţă, un râşchitor pentru urzeala de la război, un fus cu toate uneltele necesare, un putinei, un calapod pentru realizarea căciulii de blană, un ciubăr, o ploscă pentru nunţi, perne ţesute, costume populare foarte vechi, prezentând acel gen de cusătură măruntă atât de migălos de realizat, pleduri, prosoape de pus la icoană, foale pentru potcovari, un jug şi multe alte obiecte vechi, care îşi pierd treptat din însemnătate. Întreaga suită de piese ne-a fost prezentată de prof. Dana Mărgărita, care s-a îngrijit să le eticheteze ulterior pe fiecare în parte, "pentru că sunt puţini cei care mai ştiu cum se numesc aceste obiecte şi e păcat să nu vadă măcar aşa, în fugă, ce erau şi la ce foloseau!"

Cel mai bogat stand, la familia Iosifaru!

Următorul popas a fost la corturile 7-8, unde o întreagă familie reuşise să aducă înaintea publicului o paletă atât de diversificată încât nu ştiai la ce să priveşti mai întâi şi era greu de decis cărui obiect i-ar fi stat mai bine în propria acasă. Diana Tănase, tânăra absolventă a Seminarului Teologic "Neagoe Vodă Basarab" pe care v-am prezentat-o recent în cadrul unui reportaj, împreună cu fratele ei, mama, tata, bunica, mătuşile şi unchii s-au prezentat la festival cu un real arsenal de piese realizate de ei. Fiecare avea altă îndeletnicire. De pildă, Diana realizase tablouri cu personaje de poveşti sau picta la faţa locului linguri din lemn cu chipuri de zâne şi eroine din basmele româneşti. "Fiecare are câte un talent. Mătuşa face mărgele, mama realizează măşti tradiţionale, bunica lucrează păpuşi, lucru pe care l-am învăţat şi noi de la ea. Fratele meu inventează, o altă mătuşă coase ii, iar soţii lor, inclusiv tatăl meu, ne ajută...", a explicat proaspăta studentă. Din toată expoziţia ne-a atras atenţia suita de măşti realizate din petice de piei de miel de diferite culori, destul de fioroase la înfăţişare. "Când am început să confecţionez aceste măşti, scopul a fost alungarea spiritelor rele, asta şi reprezintă - obiecte care ţin la distanţă răul de casele noastre. Şi ele trebuie să fie mai urâte decât răul, asta şi explică aspectul lor. La noi în zonă nu este această tradiţie. Nu pot să spun că o promovez, eu am făcut-o cu plăcere, sub imboldul dorinţei de a face altceva decât ceilalţi. În unele locuri am avut succes cu ele, chiar am vândut destul de bine în primul an. Ce-i drept, n-am mai venit cu noutăţi, dar ele rămân acolo, purtând această simbolistică! Ne face plăcere să ieşim din cotidian şi asta-i învăţăm şi pe copiii noştri", ne-a explicat şi Simona Iosifaru, mama Dianei.

Obiecte originale, unice în spaţiul tradiţional românesc

Meşterul popular Nicolae Ioana, de origine din Stâlpeni, se afla la standul cu numărul 1, unde se mândrea cu obiecte rustice de o frumuseţe aparte realizate din lemn, majoritatea cu destinaţie decorativă. Dintre acestea impunea respectul care i se cuvenea odinioară masa rotundă înconjurată de micuţele scaune cu trei picioare, unde se răsturna mămăliga aburindă şi în jurul căreia se adunau membrii familiei fericiţi şi mulţumiţi pentru a mânca împreună din bucatele pregătite cu trudă, după o zi grea de muncă. "Am adus şi aceste căruţe miniaturale cu flori şi artiştii realizaţi tot din lemn, creaţiile mele, care au fost premiate aproape în fiecare an la târguri. Este o sculptură naivă aceasta. În plus, am îmbogăţit oferta cu lustre realizate din roţi de lemn şi străchini de pământ, care sunt pentru terase... Am o meserie moştenită din tată în fiu, pentru că părinţii au fost rotari. Aceste obiecte încă se caută, iar ceea ce creez eu se vinde foarte bine... Sunt singurul care are aşa ceva. N-am văzut pe nimeni în ţară să mai facă ceva asemănător!", ne-a declarat acesta. 

Lângă cortul său se instalaseră cu un chef de muncă pe cinste Micuţ(ii) artişti de la Domneşti, frăţiorii Cristinel şi Radu pregătiţi de meşterul popular Gheorghe Mateescu. Aceştia, ajutaţi de mama lor, îşi aranjaseră un stand impresionant unde se aflau expuse toate lucrările lor, de la cele ce se vindeau pe post de suvenir, suporturi şi cuiere, până lădiţa de zestre a lui Radu şi dulăpiorul lui Cristi, cele două piese de mobilier tradiţional cu care au câştigat frumoasele premii la Olimpiada Naţională a Meşterilor Populari. La acestea se adăugau trăistuţele tradiţionale realizate de mama lor şi vasele de ceramică ce întregeau decorul şi arătau totodată utilitatea pieselor expuse. Fraţii Micuţ lucrau de zor la noi obiecte, realizând la faţa locului nişte potcoave de toată frumuseţea. De reţinut ar fi că tot lor le-a revenit şi sarcina de a executa în lemn simbolul acestui festival, aşa că n-au prea avut timp de stat degeaba, căci comanda se cerea executată la timp. Şi mâinile harnice ale celor doi s-au pus imediat pe lucru, astfel că sigla sărbătorii a apărut a doua zi pe masa lor de expoziţie. Pentru reuşită şi munca depusă, băieţii au fost generos răsplătiţi de sponsorii evenimentului!

Tot lemnul rămâne cel mai aproape de om!

Viţa Lepădatu din oraşul Băbeni, jud. Vâlcea, a moştenit din moşi-strămoşi meşteşugul de a realiza obiecte din lemn, începând de la măsuţă şi scăunele, la lingură, tocător şi tot ce ţine de bucătăria românească. În orice caz, la standul cu numărul 10 am fost întâmpinaţi de o diversitate frapantă. "Atât părinţii soţului, cât şi ai mei au lucrat în aceeaşi ramură şi am păstrat acest har! Aş dori ca toţi vizitatorii să ia cu ei acasă un obiect de la noi, pentru că lemnul este sacru, este lăsat de bunul Dumnezeu şi îi este şi cel mai apropiat omului. Mi-aş dori din tot sufletul ca ei să se întoarcă la ce a fost mai frumos în vechiul timp şi să păstreze cu sfinţenie aceste obiceiuri, pentru că nimeni din lume nu are ce avem noi, românii. Ia noastră este ambasadorul acestei ţări, aşa cum şi obiectele îşi au locul lor de cinste şi orice om trebuie să le respecte! Suntem o familie, cu copii şi nepoţi şi lucrăm împreună, ceea ce ne aduce o mare bucurie, însă, dacă nu mai este cerere, oferta o să dispară destul, pentru că mulţi tineri nu mai aşteaptă să trăiască aşa cum au făcut-o înaintaşii noştri. E un mare păcat, pentru că tot ce a fost frumos ne trece printre degete!... Obiectele noastre de valoare le aruncăm şi le luăm de bune pe cele pe care le aruncă alţii. Şi plasticul este lăsat de bunul Dumnezeu, e din zăcământul pământului, dar nu e bun pentru mâncare! Noi ne mirăm că suntem bolnavi, dar nu doar mâncarea e de vină, ci şi vasele din care mâncăm. Înainte se lucra cu vase din lut şi din lemn. Mâncarea avea un gust mult mai bun şi era mult mai sănătoasă. Mi-aş dori mult să ne întoarcem la cele ce au fost ale noastre şi cine e om de credinţă o va face!", ne-a mărturisit proprietara standului. Cu timpul, cei şapte membri ai familiei au câştigat destulă experienţă şi îndemânare cât să trăiască numai din această meserie, iar tanti Viţa cunoaşte foarte bine esenţele lemnului, astfel că obiectele sunt realizate în funcţie de acest atribut de bază al materiei prime.

De la Horezu, ceramică ecologică

Standurile 3-4 erau prezentate împreună şi aparţineau celor doi tineri din Horezu, cărora vasele pe care le produc le şi poartă numele - Ceramică Diana şi Gabriel Horezu. Este vorba despre un cuplu care lucrează tradiţional de mulţi ani şi care, deşi s-a reorientat puţin pentru a satisface mai bine cerinţele pieţei, nu s-a îndepărtat de la tehnicile vechi. "Acum ne-am reprofilat pe ceramică ecologică. Nu avem o moştenire din familie, a fost pur şi simplu pasiunea Dianei, pe care mi-a insuflat-o treptat şi mie. Toate modelele apar instantaneu, iar asta explică faptul că la 1.000 de farfurii veţi găsi tot atâtea modele. Sunt unicat şi asta le dă şi mai mare valoare! Vasele noastre sunt şi de uz gospodăresc, şi de decor. Toate obiectele merg la maşina de spălat sau la microunde şi tocmai de aceea ne-am învăţat şi noi să le facem mult mai rezistente. De câţiva ani, toată lumea, dar mai ales străinii, cer glazură ecologică. Nu toţi producătorii au auzit de ea. Constă în acest lac ecologic de deasupra care se găseşte în Spania şi noi îl importăm. Ce este sub lac respectă culorile obţinute natural. De exemplu, maroul închis este realizat din pietricele de mărimea boabei de porumb. Se sapă în pământ după ele, se scot, se spală şi se macină de câteva ori la rând până devin de consistenţa iaurtului. Cu cât e mai fină pasta, cu atât iese modelul mai clar! Sunt vreo 6 culori care se respectă, pentru că noi nu facem curcubee, nu le decorăm după sezon şi nici nu le asortăm cu cine ştie ce. Se respectă nişte forme şi mărimi, după tehnica veche", ne-a informat Gabriel. Cei doi meşteri din Horezu vin în fiecare an la Festivalul de Tradiţii Argeşene şi ne-au declarat că se simt foarte bine pe plaiurile argeşene, iar evenimentul în sine reprezintă pentru ei o oportunitate de promovare pe care n-au cum s-o rateze: "Ceramica de Horezu este foarte cunoscută şi se caută, dar faci treabă doar atunci când umbli cu ea. Din păcate, deja nu mai avem problemă cu concurenţa între noi, producătorii, cât ne luptăm cu toate kitsch-urile aduse din afară şi care se vând sub acelaşi brand! Eu zic că acest festival este foarte util, pentru că noi am luat inclusiv comenzi de aici. Trec mulţi turişti la deal, pe Transfăgărăşan, şi se opresc şi la noi. E un punct de trecere foarte bun. Altfel, nu mai veneam! Chiar am avut de ales între două invitaţii şi am optat pentru Corbeni. În plus, este o atmosferă foarte plăcută, pentru că noi, meşterii populari, ne cunoaştem deja unii cu alţii!"

Interpreţi populari numai unul şi-unul!

Aşa cum ne-au obişnuit de la ediţiile anterioare, organizatorii au invitat la Festivalul de Tradiţii Argeşene artişti şi interpreţi populari de seamă, cărora li s-au adăugat ansambluri de cântece şi dansuri folclorice, adică o oază de bucurie şi emoţie, îngrijită de prezentatoarea TV Mihaela Tatu! Pe scena din poieniţă au urcat rapsozi talentaţi, cu voci de aur, a căror audiţie a fost o reală plăcere pentru toţi participanţii: Taraful "Doina Argeşului", Ansamblul folcloric "Ciobănaşul" - Valea Danului, Ansamblul folcloric "Corbeni", Cătălina Rotaru - câştigătoare a trofeului, ediţia a V-a, Gelu Voicu, Ansamblul folcloric "Tămăşelul" - Cicăneşti, Ansamblul folcloric din Priboieni, Ansamblul folcloric "Muntişorul" - Arefu, Ionuţ Tudorescu, Mariana Claudia Anghel, Traian Frâncu, Elena Moisescu, Elena Pădure, Ansamblul folcloric "Floricica" - Bârla, Ansamblul folcloric "Argeşelul" - Boteni, Alina Sandu şi, nu în ultimul rând, mult aşteptata artistă Maria Dragomiroiu.

De menţionat ar mai fi şi faptul că evenimentul a debutat cu tradiţionalul concurs de interpretare folclorică, la care au participat 12 tineri interpreţi (vârste cuprinse între 15-35 ani), fiecare cu câte două piese - o doină, fără acompaniament, şi un cântec de joc, cu acompaniamentul Orchestrei "Doina Argeşului". Astfel, în urma deliberării juriului, s-au stabilit şi câştigătorii acestei ediţii: Ionuţ Cocoş din Ialomiţa - locul III (250 de lei); Iuliana Căşin din Argeş - locul II (400 de lei); Vlăduţ Sărmaş din Bistriţa Năsăud - locul I (600 de lei) şi Trofeul Festivalului. S-au mai acordat şi două menţiuni şi un premiu de popularitate, precum şi diplome de participare la concurs, fără valoare comercială.

Concursuri tradiţionale

Din peisajul festivalului n-aveau cum să lipsească acele competiţii care aveau loc şi pe vremuri şi care reprezentau cele mai antrenante prilejuri de distracţie şi dovedire a iscusinţei şi a potenţialului, mai ales în rândul bărbaţilor. Aşa că au fost organizate concursuri precum cel de tăiat lemne, de căutări de comori, de tras frânghia, de halbere, de degustat şi, cel mai popular, acela de tras buşteni cu caii. La acesta din urmă, prezenţa publicului a fost copleşitoare. Sătenii şi vizitatorii s-au adunat cu sutele de jur-împrejurul spaţiului amenajat pentru întrecere şi au făcut galerie pentru cabalinele preferate. Au participat cinci proprietari de cai, cu câte două animale puternice şi graţioase, de o frumuseţe aparte, fiind atracţia principală a competiţiei, dincolo de forţa incredibilă demonstrată. Animalele au dat tot ce au avut mai bun, dovadă că a fost nevoie şi de o probă de baraj, întrucât două perechi au obţinut acelaşi timp. În cele din urmă, clasamentul a fost următorul: locul I - Cristian Linu, din Oeşti, care a participat cu impozanţii "Florin" şi "Cezar"; locul II - Gheorghe Văcaru, din Corbeni, cu "Loţi" şi "Vifor"; locul III - Virgil Pristavu, din Corbeni, cu "Bujor" şi "Sabina"; locul IV - Gigel Popescu, din Arefu, cu "Marcel" şi "Mişu"; locul V - Iulian Leana, din Cicăneşti. Cu toţii au primit diplome şi premii oferite de sponsori, iar marelui câştigător i-a fost înmânat şi trofeul ediţiei, împreună cu un topor din partea primarului Remo Mateescu.

Şi copiii au fost premiaţi!

Potrivit programului stabilit pentru festival, duminică a avut loc şi ceremonia de premiere a copiiilor cu rezultate excepţionale la învăţătură în anul şcolar 2016-2017, dar şi pentru clasările obţinute la concursuri extraşcolare, de la Şcolile Gimnaziale nr. 1 Corbeni şi "Prof. Dr. Vasile Vasilescu" Oeşti, în total 57 de nominalizări. Iată şi numele celor de la Oeşti: Claudiu Mihai Martin, Miruna-Ioana Precup, Ana-Maria Cut, Petruţ Pavel, Emilia Linu, Iulian-Andrei Ştefia, Antonia Popa, Matei Mihai, Andrei Gheorghiţă, Patricia Nica, David Tănase, Alexandru Pârvan, Andra-Maria Moroianu, Maria Mitrofan, Iulia-Petruţa Motoi, Mihai-Octavian Cut, Alexandra Turcu, Simona Dinică, Cristina Andrei, Iuliana Dinică, Bianca Mitrofan, Armina Bran, Bianca Arman, Ion-Daniel Rus şi Remus Profiran. De la Corbeni au fost premiaţi: Monica Alexandra Dovleac, Ioana Işfan, Ştefan Serafim, Delia-Maria Pascal, Mario-Andrei Enache, Nicolae-Robert Diaconescu, Alexandra-Ioana Pătru, Robert Daniel Iosifaru, Daria-Maria Şerban, Răzvan Bangală, Matei Enache, Gabriel-Alexandru Dovleac, Adelin Gabriel Budreală, Andreea-Alexandra Lungu, Bianca Toma, Mădălina-Florina Lazăr, Nicoleta Ramona Bucur, George-Adrian Bangală, Florin Bucur, Adelin Avram, Andreea Popa, Ioana Dogaru, Ioana Grămadă, Tudor-Ştefan Crânguş, Iulia Vasilescu, Andreea Florea, Mihaela Iosif, Vlad Ionescu, Daniel Eana, Antonia Popa, Iuliana Lungu şi Tiberiu Ciobanu. Cu o descriere detaliată a premiilor şi reuşitelor lor vom reveni într-o ediţie viitoare. Important este că primarul Remo Mateescu, cel care le-a înmânat premiile, a dat asigurări că elevii vor rămâne prioritatea sa: "Copiii vor fi susţinuţi în continuare, aşa cum am făcut-o mereu! Începe şcoala şi facem pregătiri. La Oeşti-Pământeni am o şcoală pe care trebuie s-o extind, pentru că sunt foarte mulţi înscrişi. Se lucrează la ea şi, chiar dacă nu va fi gata la 15 septembrie, eu zic că la maxim 1 octombrie va fi terminată şi se va putea învăţa în ea. Tot acolo avem o grădiniţă nouă, făcută prin Banca Mondială, care a fost modernizată şi e gata să-şi primească prichindeii. Mai avem un centru modern pentru copii căruia trebuie să-i dăm drumul în toamnă, dar nu pe 15, pentru că nu ne încadrăm cu angajatul, ne trebuie personal... În rest, ne descurcăm destul de bine!"

Satisfacţia unui plan dus la bun sfârşit

Aşa cum am precizat mai sus, edilul-şef al comunei Corbeni a fost permanent preocupat de bunul mers al lucrurilor, a dat telefoane, a împărţit sarcini şi indicaţii şi s-a implicat personal în organizare, asigurându-se de primirea oaspeţilor în cele mai optime condiţii. Stresul din cele trei zile numai dumnealui îl cunoaşte, însă la finalul evenimentului ne-a declarat cu mândrie: "A ieşit totul foarte bine, nesperat de bine! Sunt chiar mulţumit de numărul de participanţi şi de modul în care s-au aşezat toate atât de bine. Până şi vineri, când abia am declarat deschis festivalul şi nu mă aşteptam la atâta lume, tot au venit destui vizitatori, semn că oamenii aşteptau cu nerăbdare această ediţie. Duminică, deja nu se mai punea problema prezenţei, oamenii sunt liberi şi vin să se bucure şi să petreacă împreună un timp de calitate. Meşterii populari de anul acesta au venit şi la ediţiile anterioare şi sunt foarte uşor de convins să participe. Trebuie numai să-i invit, pentru că ei vin cu tot dragul şi le place mult aici la noi! Unul singur n-a putut participa, pentru că a fost bolnav, şi i-a părut rău că n-a venit. Îi asigur pe toţi cei care iubesc această sărbătoare că vom păstra formatul ei şi nu vom strica tradiţia! Ne dorim să revenim şi la anul, pe acelaşi tipar, şi suntem hotărâţi să păstrăm această sărbătoare multă vreme de acum înainte. Să sperăm că vom avea banii necesari şi se vor mai găsi şi sponsori..." 

Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!