Pe strada Tudor Vladimirescu, în "buricul târgului", Învierea s-a sărbătorit printre hârtoape
Ştiţi unde se află străduţa asta lungă de câteva zeci de metri, care mai păstrează ceva din parfumul vechiului oraş interbelic?... Ei, bine, un capăt al ei pleacă din principala arteră a Oraşului Regal Curtea de Argeş - singurul cu acest titlu onorant din România mileniului trei - iar celălalt dă în strada Dumitru Norocea, care pleacă din aceeaşi stradă Negru Vodă, este pavată cu piatră cubică, aşa cum era culmea eleganţei moderne acum un veac şi duce până la Gară. Care - uite potriveala dracului! - era înnobilată şi ea tot cu titlu regal. Şi asta încă din vremea primului suveran, atunci când calea ferată ajunsese să lege prima capitală a Ţării Româneşti, Curtea Domnească a Argeşului, de Bucureşti, unde cândva a urcat pe tron Carol I şi unde a bătut inima României Mari, realizată de urmaşul său, Ferdinand I şi de Regina Maria. Gara Regală l-a primit pe Carol şi când mergea la vânătoare de jivine prin Făgăraşii Argeşului şi când a făcut ultimul drum spre mormântul în care-şi doarme somnul de veci în Catedrala Mănăstirii clădită de echipa legendarului Meşter Manole, care a fost ctitorită în secolul al XVI-lea de voievodul-cărturar Neagoe Basarab, cel sanctificat acum câţiva ani de către Biserica Ortodoxă Română. De la Gară, pe Calea Regală, au scos scântei copitele cailor care loveau piatra cubică a pavajului, când i-au dus la veşnica odihnă pe Carol şi Elisabeta, dar şi pe Ferdinand şi Maria, la Mănăstirea Argeşului. Câtă istorie măreaţă pierdută printre ceţurile prezentului, în care nu se mai disting culorile realităţii şi în care politicienii care s-au erijat în stăpâni ai destinelor noastre par să se ghideze după lozinca "Margareto, ce vezi - nu vezi!"... Oare trăim într-o ţară de daltonişti, ca să nu zic - Doamne fereşte! - altcumva, şi să dau cu nuca-n perete tocmai acum, în Săptămâna Luminată?...
"Într-o zi sau două ne-au întors cu secole în timp..."
Aşa ne-a spus cineva de pe strada Tudor Vladimirescu, atunci când am trecut pe-acolo - deloc întâmplător - tocmai în Vinerea Seacă. Cetăţeanul respectiv, ca şi vecinii care au ieşit pe la porţile caselor impozante din zonă, a ţinut să beneficieze de anonimat. Toţi şi-au motivat decizia comună prin faptul că nu voiau să interpreteze cineva electoral situaţia care - foarte probabil - ţinea de simţul gospodăresc şi de o lipsă atavică de organizare, care făcuse ca strada lor să arate o imagine selenară, dacă nu o recreere a unei străzi dintr-un oraş supus atacurilor teroriste. Şi aveau dreptate, pentru că bordurile fuseseră scoase, ridicate şi transportate cine ştie unde, iar în urma lor rămăseseră nişte carii uriaşe, răni în trupul pământului milenar... Bănuiala că pe-acolo şi-ar fi găsit loc de joacă neamul lui Ucigă-L Toaca putea prinde rădăcini adânci şi greu de smuls. "Au venit acum câtva timp - să tot fie două săptămâni, dacă nu mai bine - nişte lucrători de la SPGC. Ne-au zis că strada intra în modernizare. Sigur că ne-am bucurat în primă fază, uitând că la noi e bine să te bucuri când lucrul s-a mântuit, nu când a fost început. Oamenii ăia au scos bordurile trainice din granit, le-au cărat şi s-au dus pe-aci-ncolo: nu i-am mai văzut la faţă! În noaptea Învierii ne-om găsi drumul spre case cu lumina adusă de la biserică. Din care i-am da şi şefului celor ce, într-o zi sau două, ne-au întors cu secole în timp... Nu de alta, dar aşa poate redescoperă calea spre strada Tudor Vladimirescu, pe care angajaţii din subordinea sa au ruinat-o!" O mărturisire amară, făcută de nişte cetăţeni necăjiţi de realităţile în care trăiesc.
Argumentele directorului Ioan Ghiţă
Marţi, în a treia zi de Paşti, atunci când activitatea instituţiilor şi serviciilor - inclusiv cele ale administraţiei municipale - a reintrat în normal, am reuşit să discutăm pe această temă cu directorul Serviciului Public de Gospodărie Comunală (SPGC). Ing. Ioan Ghiţă era la curent cu situaţia de pe strada Tudor Vladimirescu şi ne-a declarat: "Este adevărat, luna trecută, atunci când timpul părea foarte promiţător şi aveam motive întemeiate să credem că vara ne bătea la uşă, am scos bordurile de pe acea stradă. Precizez că este inclusă pentru modernizare în programul nostru de lucru din acest an. Voiam să ne creem front de lucru, după finalizarea lucrărilor de modernizare a străzii Vasile Lupu. Starea vremii s-a înrăutăţit şi lucrările de acolo şi de la o parcare din Progresu au întârziat, aşa că n-am mai ajuns la momentul programat pe strada Tudor Vladimirescu. N-a fost vorba despre răutate, nepricepere, incapacitate organizatorică din partea noastră, ci - să spunem - un concurs nefericit de împrejurări. Oricum, acum depindem de starea vremii şi când se va îmbunătăţi şi va deveni propice executării lucrărilor de modernizare a arterelor rutiere, vom intra nu numai pe Tudor Vladimirescu, dar şi pe Dumitru Norocea şi altele dintre cele ce sunt în programul din acest an. Ţin să precizez că acolo, pe strada Tudor Vladimirescu, au executat nişte lucrări şi cei de la AQUATERM şi nu numai noi suntem vinovaţi de starea în care se găseşte acum carosabilul Sper să-şi fi încheiat lucrările şi să nu ne mai întârzie şi dumnealor..."
"Hai, soare, vino şi luminează-ne!..."
Directorul Ghiţă ne-a dovedit încă o dată că n-a pierdut degeaba vremea prin politică atâţia ani. Săgeata aruncată spre omologul Ion Bolovan, de la AQUATERM, a dovedit-o. De fapt, între dumnealor n-a prea fost vreodată pace pe sub pruni. Şi asta pentru că s-a refuzat - diplomatic sau pe faţă - o colaborare onestă a firmei puse sub autoritatea Consiliului Local Curtea de Argeş şi serviciul public din cadrul aceleiaşi administraţii municipale. Iar legislativele din 1998 încoace au preferat să se uite în altă parte, lăsându-i pe cei doi şefi să se sfâşie în voie. Cei care au sperat ca tolerând dihonia să stăpânească, poate şi acum refuză să accepte ideea că au fost - de fapt - stăpâniţi şi manipulaţi tocmai ei, aleşii locali. Vom vedea ce se va întâmpla după 5 iunie şi instalarea noii administraţii pentru mandatul 2016-2020...
Revenind la cestiune - vorba lui neica Iancu Caragiale - am mai aflat de la directorul Ioan Ghiţă câteva dintre obiectivele prioritare pentru perioada următoare: "Pe lângă străzile Tudor Vladimirescu şi Dumitru Norocea, care vor fi modernizate, inclusiv cu trotuare, mai avem pentru anul acesta câteva lucrări destul de delicate de executat. Dintre acestea le-aş aminti pe cele de pe breteaua prin care urmărim să legăm Bulevardul Basarabilor cu strada Nevers, prin zona Romarta, unde este prevăzută păstrarea treptelor existente acum, apoi cele din zona Farmaciei nr. 90, de pe Nevers ori breteaua dintre Primăria Municipală şi BCR, care leagă bulevardul de strada Despina Doamna. Repet: totul depinde de starea vremii, oricât de mult ne-am dori şi noi să trecem la lucru!"
Din păcate, buletinele meteorologice nu par să vină în întâmpinarea dorinţelor argeşenilor, a căror răbdare este pusă la grea încercare. Dar, foarte adevărat este şi faptul că graba strică treaba şi toţi trebuie să acceptăm acest truism invocat inteligent şi de directorul Ioan Ghiţă. Caragiale ne-ar recomanda - probabil - răbdare şi tutun. Morala creştină ne-ar trimite spre iertarea greşiţilor. Iar optimismul poate ne-ar îndemna să fim ca vechii egipteni şi să-l invocăm pe zeul Ra: "Hai, soare, vino şi luminează-ne!..."
