Marin Preda (5 august 1922 - 16 mai 1980)

# De la celebrul Ilie Moromete la "Cel mai iubit dintre pământeni" (Omagiu de suflet la 95 de ani de la naştere)

Marele prozator Marin Preda s-a născut la 5 august 1922, în satul Siliştea-Gumeşti, judeţul Teleorman, într-o familie de ţărani şi a încetat din viaţă la Bucureşti-Mogoşoaia, la nici 58 ani, în noaptea de 15 spre 16 mai 1980. Este fiul lui Tudor Călăraşu (în literatură, celebrul Ilie Moromete) şi al Joiţei Preda. Părinţii nefiind căsătoriţi legal, Marin şi-a luat numele mamei. Părinţii mai aveau fiecare copii dintr-o căsătorie anterioară; tatăl avea trei băieţi, iar mama, două fete. Împreună cu Joiţa, Tudor Călăraşu mai are doi copii: pe Marin, viitorul scriitor, şi pe Alexandru, zis Sae. Scriitorul şi-a trăit copilăria şi prima tinereţe în strânsă relaţie cu ţărănimea din Câmpia Dunării şi selectează virtuţile ţărăneşti cu valoare permanentă în creaţiile sale. Face primele clase în localitatea natală cu învăţătorul Teodorescu, cel care i-a deschis calea spre învăţătură. După ciclul secundar, se înscrie la Şcoala Normală din Câmpulung-Muscel, dar este respins din cauza miopiei. "Miopul" va fi admis primul la Şcoala Normală din Abrud, care, din păcate, se desfiinţează după un an de funcţionare. Se transferă la Şcoala Normală din Cristuru-Secuiesc (Odorhei), dar localitatea devine teritoriu ocupat în urma Diktatului de la Viena, din 1940. Astfel, tânărul Preda ajunge să-şi încheie studiile la Şcoala Normală din Bucureşti, unde se stabileşte definitiv. Recomandat de Geo Dumitrescu, se angajează corector la ziarul "Timpul", apoi, lucrează, în ordine, ca funcţionar la Institutul de Statistică, secretar de redacţie la "Evenimentul zilei", redactor şef adjunct la "Viaţa românească", iar în ultimii zece ani activează ca director la Editura "Cartea Românească" (1970-1980). Este ales vicepreşedinte al Uniunii Scriitorilor în 1968, apoi membru al Academiei Române. În primăvara anului 1941 scrie proză în revista studenţească "Albatros", condusă de Geo Dumitrescu, dar adevăratul debut literar este considerat cel din ziarul "Timpul", din anul 1942, cu schiţa "Pârlitu`", urmată de povestirile "Strigoaica", "Calul", "Noaptea", "Salcâmul" etc. În anul 1948 debutează şi editorial cu volumul de povestiri "Întâlnirea din pământuri". Urmează celebrele romane "Moromeţii" (I, 1955 şi II, 1967), "Risipitorii" (1962), "Intrusul" (1968), "Imposibila întoarcere" (1971), "Marele singuratic" (1972), "Delirul" (1975), "Viaţa ca o pradă" (1977) şi "Cel mai iubit dintre pământeni" (I-III, 1980), numit de Eugen Simion "romanul unei epoci şi al unei mari conştiinţe". Toate operele sale impresionează prin mesaje de mare vibraţie etică, îndemnând la trăiri adânci, la seriozitate şi echilibru. I se atribuie "Premiul de Stat" atât pentru nuvela "Desfăşurarea" (1952), cât şi pentru "Moromeţii I" (1957), apoi Premiul Uniunii Scriitorilor pentru "Viaţa ca o pradă" (1977). Impactul marilor fenomene istorice asupra personalităţii umane şi grupurilor sociale  constituie supratema tuturor romanelor sale, materializată însă diferenţiat de la operă la operă. În primul volum din "Moromeţii" urmăreşte disoluţia familiei ţărăneşti interbelice sub influenţa pătrunderii relaţiilor sociale şi de producţie la sate: dispariţia ţărănimii tradiţionale, mişcarea satului ţărănesc către alte experienţe existenţiale aduse de zguduiturile istoriei. Destinul familiei Ilie Moromete se desfăşoară în strânsă legătură cu acela al satului, scriitorul construind o imagine plină de culoare a vieţii rurale. În "Moromeţii II" se continuă radiografia ruralităţii româneşti în condiţiile evenimentelor majore de după Al Doilea Război Mondial. Autoritatea lui Moromete în sat scade, oamenii nu-l mai ascultă: "îl vezi cum îi ia altul vorba din gură, fără nici un respect şi el lasă fruntea în jos şi nu zice nimic" (observă Niculae). Volumul al doilea este "cartea însingurării bătrânului şef al clanului şi cartea morţii sale" (C. Ungureanu). Ne aflăm în perioada anilor cincizeci, când satul românesc tradiţional e violentat din temelii de istorie. Problemele strângerii cotelor şi predarea lor către stat, a înfiinţării formelor colective de muncă, activişti trimişi de la "raion" să "lămurească ţăranii" etc. reprezintă o lume cu probleme politice noi şi realităţi ale unei lumi în profundă schimbare. De exemplu, Nicolae, cel pasionat de învăţătură, de cărţi, e surprins de criza adolescentină a întrebărilor fundamentale: "De ce ne naştem, părinte, dacă trebuie să murim?" El ajunge activist şi e trimis de la raion să supravegheze secerişul şi predarea cotelor către stat. Problematica politică şi psiho-socială din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial o vom întâlni cu deosebire în "Delirul", iar unele dintre personaje îşi vor continua existenţa şi în "Marele singuratic". Nicolae Moromete se retrage în singurătate, la început ca simplu muncitor, apoi ca inginer horticultor, într-o grădină din apropierea capitalei. El trăieşte o epocă de înseninare în singurătate, dar iubirea cu Simina Golea va avea o influenţă pozitivă asupra "marelui singuratic". Nicolae se vindecă de egoismul singurătăţii în preajma Siminei, femeia care se dăruie artei şi iubirii până la jertfa vieţii. De altfel, scriitorul îşi fundamentează romanele din perspectiva relaţiei omului cu "timpul", a umanităţii cu istoria, la răscruce de epoci, sub presiunea unor evenimente necruţătoare.

În anii şaptezeci, poetul Adrian Păunescu îl determină pe Marin Preda să susţină o rubrică permanentă în revista "Luceafărul", în care publică fulminantul eseu "Obsedantul deceniu". După mărturisirile "Bardului de la Bârca", autorul "Moromeţilor" dezavuează vestitele "Teze din iulie" ale PCR, declarând solemn în faţa lui Nicolae Ceauşescu, avertizându-l: "Dacă introduceţi realismul socialist, eu, Marin Preda, mă sinucid!" În anul 1972, la împlinirea vârstei de 50 ani, Marin Preda este omagiat de Uniunea Scriitorilor prin diverse activităţi culturale de popularizare a operei şi a personalităţii scriitorului. În martie 1980 editează "Cel mai iubit dintre pământeni", un roman în trei tomuri, însumând peste 1.200 de pagini. E naraţiunea cea mai întinsă pe care a scris-o Marin Preda, un autor care, aşa cum mărturisea el însuşi în mai multe rânduri, nu scria uşor, nu avea darul improvizaţiei. Scrisul era pentru el un chin lung, nu o bucurie. Bucuria apărea după apariţia cărţii. Eugen Simion, un critic de mare valoare şi recunoscut ca simpatizant al lui Marin Preda, apreciază că opera "Cel mai iubit dintre pământeni" e un "roman total", cu mai multe paliere, multe teme şi un număr mare de personaje: roman politic (despre "obsedantul deceniu"); roman de dragoste (iubirile profesorului Victor Petrini, personajul principal, care are credinţa că "dacă dragoste nu e, nimic nu e"); roman moral (mai exact, romanul unui moralist de clasă, în sfera existenţială, în genul lui Camus); în fine, roman de moravuri, despre lumea intelectuală şi, în genere, despre lumea românească în regimul totalitar comunist. Cartea începe cu o frază despre moarte: "Moartea e un fenomen simplu în natură, numai oamenii îl fac înspăimântător. Vorbesc de moartea naturală, care adesea e o dulce ispită"... Şi se încheie cu o afirmaţie din Evanghelie: "dacă dragoste nu e, nimic nu e". O afirmaţie celebră intrată deja în memoria colectivă. Au preluat-o oamenii tineri care trec prin miracolul iubirii, o amintesc oamenii din toate generaţiile care au ajuns să înţeleagă că iubirea este un sentiment fundamental. În "Cel mai iubit dintre pământeni", prozatorul angajează un mare număr de destine. Primul e destinul unui tânăr intelectual, Victor Petrini, care este arestat abuziv, acuzat că ar fi implicat în afacerea "Sumanele negre", cu scopuri duşmănoase la adresa puterii. De fapt era o confuzie stupidă. Jurnalul lui Petrini dezvăluie cinismul închisorilor, tortura rafinată a interogatoriilor, depersonalizarea individului etc. Trimis la reeducare şi recalificare la "munca de jos", scriitorul înfăţişează psihologia şi tipologia altor medii sociale: cu muncitorii la deratizarea oraşului, strungar într-o uzină, contabil la Oraca, reflectând capacitatea scriitorului de a transfigura datele realităţii. Epoca este văzută din interiorul personajului, care a trăit evenimentele importante şi grave ale epocii. Biografia personajului este povestită de el însuşi. Aflat într-o situaţie limită, Petrini, profesor de filozofie, îşi retrăieşte viaţa şi încearcă să-i înţeleagă erorile. El are lungi discuţii politico-literare cu prietenul şi colegul Petrică Nicolau, cu literatul Ion Micu, pe teme intelectuale precum existenţa, noţiunile de fericire, iubire, familie, autoritate, putere etc. Petrini nu este pregătit pentru un eşec şi n-are apetenţa tragicului. Totuşi, autorul nu pune în prim-plan tema eşecului. Teme sau motive ca înstrăinarea de părinţi, pierderea religiei, familia, ura ca drog, violenţa relaţiilor sociale, sublimul şi oroarea în iubire, omul ca jucărie a sorţii şi altele se pierd şi se regăsesc în râul unei vaste istorii. Marin Preda şi-a construit romanul pe "mitul fericirii prin iubire" (Eugen Simion). Cele două femei, iubiri nefericite, care constituie eşecul sentimental al lui Victor Petrini sunt arhitecta Matilda şi casiera Suzy Culala, dar scriitorul prezintă şi alte cupluri: Matilda - Petrică Nicolau, Ion Micu - Ivona, Ion Micu - Clara, Ciceo - Lavinia, acesta din urmă fiind singurul cuplu reuşit. Paginile despre analiza sentimentelor iubirii sunt de o rară frumuseţe, prin sinceritatea totală a eroului şi nevoia de a înţelege, încărcate de semnificaţii. Prin fineţea analizei, autorul pătrunde până în zonele cele mai adânci ale sufletului omenesc. Aşadar, capodopera lui Marin Preda, "Cel mai iubit dintre pământeni" este, după Eugen Simion, "un cântec al iubirii şi al libertăţii spiritului, garanţie a demnităţii umane, o caldă pledoarie pentru dreptul la puritate, la adevăr, la viaţa interioară a oamenilor". Omul poate fi, ca Petrini, "fericit în nefericirea lui, pentru că zeii vieţii spirituale nu l-au părăsit. Câtă vreme există iubirea şi plăcerea de a medita, omul nutreşte încă speranţe"... Nu întâmplător "Cel mai iubit dintre pământeni" va mărturisi oricând: "dacă dragoste nu e, nimic nu e!"...

Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!

Pin It