La curtea lui Urmuz - Piramida nevoilor umane

Mai este numită şi piramida lui Maslow, pentru că acesta (Abraham Maslow, 1908-1970, psiholog american) a propus-o, în prima parte a anilor 1950. A devenit imediat cunoscută, discutată, îmbogăţită, nuanţată - o referinţă de bază pentru studiile de psihologie socială, şi nu numai pentru acestea. Am auzit de ea prin 1978, când am început să lucrez în proiectul GPID (Goals, Processes and Indicators of Development/Scopuri, Procese şi Indicatori ai Dezvoltării), organizat şi finanţat de Universitatea Naţiunilor Unite, de la Tokyo. Echipa românească era condusă de profesorul Solomon Marcus, participau multe alte echipe, de pe toate continentele. Director de proiect era norvegianul Johan Galtung, după o vreme a fost înlocuit de argentinianul Carlos A. Mallmann. Amândoi erau preocupaţi de relaţia dintre nevoile umane, drepturile omului, satisfacerea nevoilor, iar de aici mai era un pas până la... PI, procese şi indicatori, totul în contextul ideii de dezvoltare.

Foarte multe lucruri (inclusiv din zona manipulării) se pot înţelege mai bine dacă se face legătura cu nevoile umane.

Piramida lui Maslow are, în general, cinci niveluri. La bază, stau nevoile fiziologice (de aer, apă, hrană, odihnă, sex, sănătate - cam ca orice animal „standard”). Imediat deasupra vin nevoile de siguranţă personală (adăpost, securitate, stabilitate). Peste ele, nevoie sociale (de familie, dragoste, apartenenţă). Şi mai sus sunt plasate nevoile ego-ului, nevoia de stimă (realizare, putere, recunoaştere, prestigiu). În vârf - nevoia de auto-realizare, de dezvoltare personală (creativitate, moralitate, spontaneitate). Mai simplu la bază, din ce în ce mai subtile nevoile de pe nivelurile următoare. Ulterior, Maslow însuşi a mai adăugat un nivel, deasupra tuturor, dedicat nevoii de transcendenţă, de divinitate. (Şi Solomon Marcus are o listă de nevoi, care ar trebui cultivate mai ales de şcoală, de sistemul de educaţie, dar nu ierarhizate - nevoia de a da sens vieţii, de întrebare şi mirare, de îndoială şi suspiciune, de joc, de omenesc... şi încheie tot cu nevoia de transcendenţă.)

Multe se pot spune plecând de aici, voi continua discuţia săptămâna viitoare, acum remarc doar ce putere explicativă are piramida nevoilor umane în raport cu cele ce ne înconjoară, din viaţa personală la politică, de la mass-media la teoriile manipulării.

Nu vi se pare că televiziunea, de exemplu, ne împinge sistematic spre podeaua piramidei, spre animalul din noi? Poate doar pentru „rating”, un cuvânt-mantră, deci pentru bani (un cuvânt-obsesie), poate şi cu scopuri mai adânci şi mai puţin inocente (un alegător sărac e mai uşor determinat să voteze „cum trebuie”, dacă i se fac promisiunile potrivite...). Speculaţi singuri mai departe.

La fel de vizibilă este influenţarea prin agresarea/excitarea nevoii de siguranţă. Pentru rating, pentru manipulare?... Amintiţi-vă de directivele NKVD şi vom avea un exemplu din a doua categorie. În zilele noastre, tot aici plasez „accidentul-crima de la ora 5”, deja categorie de emisiune TV. „Un şofer băut a intrat pe contrasens şi a lovit frontal o maşină care circula regulamentar” - zilnic mergem cu maşina, noi, desigur, circulăm regulamentar, zilnic suntem stresaţi de posibilitatea ca un şofer băut să atenteze la siguranţa noastră, a familiei noastre. (Tot regulă de manual de manipulare: induceţi emoţii, oamenii speriaţi se lasă mai uşor influenţaţi.)

Voi reveni, mai avem de urcat în piramida lui Maslow, de coborât în ceaţa zgomotoasă din jur...

Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!

Pin It