TABLETĂ DE SCRIITOR - CUM SĂ NE RAPORTĂM CORECT LA CEILALŢI

Îl vezi trecând fudul şi trufaş pe lângă tine, de parcă ar fi Făt-Frumos cel cu stea în frunte născut. Dar el nu este nici frumos şi nici stea în frunte nu poartă; pare doar un îngâmfat, care nu se raportează corect la ceilalţi, crezând că este cel dintâi şi că toate i se cuvin. Pe altul îl zăreşti umil şi slugarnic, aplecat până la pământ în faţa mai marelui, de parcă n-ar avea coloană vertebrală, cerşind, cu o voce de milog şi cu priviri slugarnice o favoare oarecare, ca şi cum întreaga lui viaţă, ca a lui Dănilă Prepeleac, ar depinde numai de voinţa altuia.
Este evident că, prin cele două exemple, am alcătuit o antiteză între două feluri de a ne comporta în societate. Dar cum să ne situăm cel mai bine, într-o poziţie corectă. Cum să ne raportăm armonios la ceilalţi? Atitudinea de mijloc ar fi cea mai potrivită, însă nu suficientă. Fiindcă, în raţiunea noastră, trebuie să ţinem seama de cine sunt ceilalţi şi cine suntem noi. În general, se impune să respectăm pe toţi oamenii, indiferent de vârstă, sex sau naţionalitate. Unii se poartă frumos şi cu un animal de muncă, folositor şi blând, sau cu holda pe rod, al cărui belşug îi asigură existenţa viitoare. Însă numai raportările dintre oameni îşi au logica lor şi îşi găsesc o justificare morală.
Îi admir pe cetăţenii educaţi, culţi, eleganţi şi ponderaţi în faptele lor, care-i respectă pe toţi cei din jur, asigurându-şi, astfel, şi respectul acestora faţă de ei. Îi apreciez pe oamenii simpli, modeşti şi harnici, care ştiu, prin comportamentul lor, să se alăture armonios celor cu ştiinţă de carte ori personalităţilor culturale. Mai greu pot să vorbesc de respectul politicienilor faţă de poporul care i-a ales, de poziţiile celor lacomi şi hrăpăreţi, care cred că toate li se cuvin, de atitudinea fratelui, care-l împinge pe cel de-un sânge cu el mai la marginea moştenirii, despre încă mulţi alţii, dar nu mai este nevoie să continui deoarece dumneavoastră deja îi cunoaşteţi şi aţi dedus că am trecut de partea cealaltă a antitezei. Abia când vom elimina antiteza dintre bine şi rău, putem afirma că ne raportăm corect la toţi ceilalţi din jurul nostru.

Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!

Pin It