De ce îmi place să citesc revista "Curtea de la Argeş"

Apărută din iniţiativa şi sub coordonarea domnului academician George Păun, revista "Curtea de la Argeş" şi-a ocupat pas cu pas un loc de frunte în rândul revistelor de cultură româneşti. Numărul cititorilor ei a crescut din "mulţi" în "tot mai mulţi", fiind astăzi citită atât electronic, cât şi direct prin apariţia ei lunară, într-un format de treizeci şi două de pagini dense care permit cititorului să intre, cu fiecare articol, într-o sferă nouă de interes. Varietatea subiectelor abordate alcătuiesc la final un tot unitar de idei adunate în jurul a două, trei teme de interes major.
Să aruncăm o privire asupra numărului 1 din luna ianuarie 2019. Apărută la o lună după sărbătorirea Centenarului Marii Uniri, era de aşteptat ca una din temele abordate să fie dedicată acestui însemnat eveniment din viaţa românilor.
Domnul academician George Păun deschide revista cu un articol emoţionant închinat celor doi episcopi basarabeni: Dionisie Erhan si Gurie Grosu, "binecuvântătorul Unirii" numiţi şi "Sfinţii Unirii", care au lipit bucăţi ale hărţii României, sfinţi alături de ostaşii care au făcut acelaşi lucru cu sângele lor. "În finalul articolului, autorul citează un fragment din <<diata-testament>> a sfântului Ierarh Dionisie: <<Cu limbă de moarte îndemn pe toţi la unire, bărbăţie şi credinţă, întru apărarea sărăciei şi moşiei româneşti. Fraţilor români, să faceţi ca tot ce-i românesc să fie veşnic şi nepieritor>>".
În articolul "Toate-s vechi şi nouă toate...", scris de Mihai Eminescu şi publicat în ziarul "Timpul" în luna decembrie 1881, reprodus în pagina a doua a revistei noastre, autorul scrie despre nimicnicia celor care guvernau ţara în timpul său. Şi... cu spaimă, constatăm că astăzi, la 138 de ani distanţă, în fruntea ţării noastre nimic nu s-a schimbat. Oftează "Domnul Eminescu": "Poate muma Românie, această glorioasă şi mândră mumă, să fii aşteptat şi ea de la copiii ei felicitări. Dacă nu alta, cel puţin ca vecinic să rămână numele ei sus ca şi culmile munţilor, viaţa ei puternică precum a codrilor pururea verzi de brad".
În continuare, Tudor Nedelcea vorbeşte cu evlavie, despre Catedrala Mântuirii Neamului afirmând că: "O catedrală este expresia cea mai înaltă a conştiinţei unităţii de credinţă, a recunoştinţei clerului şi a mirenilor faţă de Dumnezeu şi faţă de martirii neamului în toate timpurile".
Un alt articol care ne reţine atenţia este cel al doamnei Geta Deleanu Coiciu care vorbeşte "Despre simbol în arta creştină a secolelor II-IV". Autoarea oferă cititorului o cheie prin care putem să privim "înţelegând" picturile religioase ale acelor vremuri pe care le descoperim în bisericile şi catedralele vizitate în călătoriile "de vacanţă".
"Notiţele Sidoniei Docan - notiţe pe zile" prezentate de Cornel Ţucă, aduc în prim plan "momente vii” din lupta pentru Unire, "din frământările premergătoare deznodământului final". Un document ilustrativ al evenimentelor politice desfăşurate în Cluj spre sfârşitul anului 1918, "Notiţele pe zile" fiind o copie a unui extras din notiţele luate zi de zi la Senatul Naţional Român de către secretara preşedintelui (dr. Amos Frâncu) Sidonia Docan. Ea afirma pe 7 noiembrie 1918: "Doamne, fă să învingă dreptatea! Ce mândră sunt că-mi este dat să fiu tocmai în centrul activităţii acesteia unde cu toate fibrele încordate se lucrează viitorul nostru. Văd cu ochii, trăiesc în constantă emoţie acele zile grandioase de zbucium spre lumină şi adevăr".
O altă temă este cea dedicată lui Mihai Eminescu. La Chişinău a avut loc dezvelirea bustului poetului naţional Mihai Eminescu. La acest eveniment academicianul Mihai Cimpoi afirma: "Dezvelirea unui bust al lui Eminescu se prezintă ca un simbol al... operei sale geniale, dar şi ca un însemn al întregii spiritualităţi româneşti". Mihaela Malea Stroe, la pagina 16, prezintă poezia lui Eminescu sub semnul "poezie, credinţă, ştiinţă". La pagina 17 avem poezia "La steaua" tradusă în limba engleză.
Gabriela Căluţiu Sonnenberg vorbeşte despre iniţiativa unui ziar de limbă flamandă al comunităţii olandeze locuitoare în Spania, de a publica săptămânal din creaţia lirică a poeţilor din întreaga lume. Această iniţiativă a crescut şi s-a extins la nivel internaţional constituind "un moment de respiro în mijlocul vieţii agitate pe care o ducem cu toţii...".
Sfârşitul revistei ne face cunoscute câteva portrete memorabile. La pagina 21, poeta şi prozatoarea Paula Romanescu face un elogios portret Doamnei Elena Cuza. Sunt scoase în evidenţă calităţile ei de soţie devotată şi înţelegătoare, dar şi "susţinătoare şi inspiratoare a Domnului Alexandru Ioan Cuza, soţul ei". Victor Atanasiu prezintă portretul Margaretei de Navarra. Rodica Lăzărescu ne face cunoscut volumul "Reflexe francofone. Receptarea operei lui Horia Bădescu în spaţiul cultural francofon", apărută la Editura Şcoala Ardeleană, Cluj Napoca în 2018. Volumul cuprinde 71 de cronici apărute în spaţiul francofon referitoare la poezia lui Horia Bădescu, poet, prozator, eseist, critic literar, publicist. Dintre aprecierile menţionate, selectăm cuvintele lui Max Alhau: "Această poezie este aceea a unui om atent la ceilalţi, al cărui verb vorbeşte cu luciditate şi justeţe despre destinul căruia fiecare îi este sortit, dar care rămâne îmblânzit de lumina inalterabilă pe care o evocă mereu în parcursul său poetic şi existenţial".
Nicolae Melinescu face o scurtă prezentare a situaţiei din "Vecina mea Africa", vorbind despre "dezgheţul" cu "aplauze şi ovaţii" care a avut loc între Etiopia şi Eritreea. Ultima temă abordată se ocupă de cărţi apărute recent în librării şi artă. Giampaolo Trotta prezintă "Galerii şi pieţe medievale din Florenţa". Dan Farcaş vorbeşte despre O.Z.N.-uri, numindu-şi articolul "O mitologie a dezinformării" prin care acest fenomen este numit "o cantitate imensă de false cazuri şi false teorii ataşate lor. Dincolo de întâmplări, fotografii sau filme rău interpretate sau chiar fabricate de persoane dornice de notorietate ieftină, neaşteptat de multe dovezi false sunt realizate de obscure agenţii guvernamentale special pentru intoxicarea cu dezvăluiri senzaţionale, atât a unor ufologi naivi, cât şi a unor potenţiali adversari militari".
Radu Teodoru este prezentat de Mircea Opriţă, care isistă în special asupra romanelor "science-fiction" şi în special lucrarea "Ţara făgăduinţei". Revista se încheie cu o succintă introducere în biografia şi opera pictoriţei Doina Moisescu Herivan făcută de Adrian Radu, care în concluzie subliniază că "oricare din lucrări îi este definită în primul rând de spontaneitate, prospeţime şi sinceritate. În creaţia sa, artista nu practică o grabă specifică impresionismului, ci una care să-i justifice redarea stării de moment, ideea, taina sau firele nevăzute ale unei legi universale cu care Mama Natura îşi păstrează întreagă orice formă a existenţei".
În concluzie, iată ce de îmi place să citesc revista ”Curtea de la Argeş": pentru că aceia care scriu în ea scriu bine, cu ştiinţă şi cu suflet. Au ceva de spus. Te invită să cunoşti, să-ţi spună ceea ce tu poate nu ştiai sau poate ai fi vrut să ştii mai mult, pentru varietatea temelor abordate, pentru că citind nu te plictiseşti, pentru că fiecare articol te atrage într-o sferă nouă de interes. După ce citeşti întreaga revistă, rămâi cu impresia că ai fost, iar student şi în aula plină ai audiat cu bucurie şi interes expunerile unor profesori care au ştiut să te ţină captiv de la primul până la ultimul rând al expunerii lor.
La un an de la apariţia revistei, Mihai Diaconescu afirma: "Revista aceasta arată raportul dintre demetropolizarea culturii şi afirmarea localismului creator. Apreciază ilustraţia revistei, pagina lui Mihai Eminescu, poet de mare actualitate, scrierile de suflet ale Paulei Romanescu şi lui Horia Bădescu, precum şi legăturile culturale pe care le promovează şi susţine cu literatura din Basarabia şi din alte ţări vecine".
Academicianul Solomon Marcus a afirmat tot atunci că revista "Curtea de la Argeş" nu are precedent. Este un nou tip de revistă care îmbină cunoştinte ştiinţifice, istorice, morale, artistice, promovează forţe culturale locale, dar cooptează şi mari savanţi din ţară şi din lume". Radu Cârneci afirma: "Revista <<Curtea de la Arge>> oglindeşte un vast şi generos spaţiu cultural, este plină de miez şi de taină românească, ai ce citi, ai ce gândi".

Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!

Pin It