IOSIF - ÎNTÂIUL EPISCOP AL ARGEŞULUI (II)

Printre marile personalităţi ale culturii româneşti, cu activitate bogată în bisericile de la Curtea de Argeş, se înscrie Episcopul Iosif, considerat primul episcop al Argeşului şi un mare ierarh al bisericii din vechea reşedinţă domnească, apreciat prin istoriografia sa de specialitate şi, cu deosebire, prin tipăriturile sale de valoare naţională.

Diplomat şi gospodar pentru propăşirea ţării

Episcopul Iosif a păstorit într-o perioadă grea, în timpul războiului ruso-turc, când populaţia ţării era obligată să întreţină prin dări armata rusească. Impozitele mari puse de Ipsilanti a răsculat poporul, iar el văzând această situaţie, la 18 februarie 1808, s-a dus la Mitropolie cerând socoteală serioasă la vistierie, spre a se constata de unde atâtea nedreptăţi şi greutăţi asupra ţării. Împreună cu alţi episcopi trimit o jalbă consulului rus, rugându-l "să nu ia toate produsele ţării pentru armata rusă, că va muri poporul de foame". În 6 septembrie 1808 a făcut parte din comitetul administrativ al Valahiei, alături de mitropolit, vistierul Filipescu, Ştefan Văcărescu şi Isache Ralet, "luând astfel administraţia ţării în mână" (vezi V.A. Urechea, op. cit. p. 39). Întocmeşte, în anul 1808, o catagrafie a bisericilor şi preoţilor din eparhia Argeşului, arătând că are: 114 biserici de zid, 250 de lemn, 699 de preoţi de mir, 30 ieromonahi, 445 diaconi, 4 ierodiaconi şi 24 mânăstiri, dintre care 4 erau închinate. Această catagrafie conţine bisericile şi clericii din judeţul Argeş, lăsând sub tăcere judeţul Olt, fiind vorba de un inventar al eparhiei şi nu al episcopiei. În acest recensământ se dau mai multe informaţii despre mânăstiri, schituri şi monarhii din judeţul Argeş. Când mitropolitul Gavriil a venit la Bucureşti, a fost găzduit de către episcopul Iosif la mitocul de la mânăstirea Antim. Pentru acest gest ospitalier, Sinodul Bisericii Ruse îi trimite "un engolpion şi o cruce de mare preţ", pentru meritele sale pastorale, "grija sa pentru tipărirea literaturii bisericeşti şi pentru măreţia cu care săvârşea sfintele slujbe" (Op. cit. p. 42). De altfel, Exarhul Gavriil l-a rânduit "locţiitor de mitropolit" al Ţării Româneşti în anul 1812 (9 aprilie) şi "Întâistătător al Divanului", poruncind să-l asculte ceilalţi episcopi "ca pe un exarh". Către sfârşitul anului, episcopii Iosif şi Constandie hotărăsc să-l numească pe ieromonahul Macarie dascăl de psaltichie la Şcoala de Muzică ce urma să ia fiinţă la mitropolie, mijlocind pe lângă camaican ca în afară de leafă, să-i dea "şi de la cutia obştii, cât va socoti de cuviinţă spre mângâierea şi îndemnarea lui". Cererea episcopilor n-a fost ascultată. Episcopia Argeşului mai avea alte două şcoli care funcţionau la Piteşti, probabil la schitul Buliga şi alta la Slatina. După informaţiile lui Nicolae Iorga, Episcopul Iosif participă alături de mitropolitul Nectarie şi Constandie al Buzăului la instalarea în arhierie a lui Galaction ca episcop de Râmnic (26 ianuarie 1813). Planul înfiinţării unor şcoli româneşti este discutat de conducătorii bisericii, în rândul cărora se găseau oameni luminaţi ca Iosif al Argeşului, Iordache Golescu, Constantin Bălăceanu, Iordache Slătineanu, Grigore Băleanu, Ion Văcărescu şi alţii, care militau pentru dezvoltarea culturii naţionale. Se punea problema înfiinţării de şcoli în toate oraşele reşedinţe ale judeţelor, iar şcolile din oraşele Curtea de Argeş, Piteşti, Slatina să fie sub grija "iubitului de Dumnezeu episcop Argeşu", o autoritate recunoscută în domeniul învăţământului.

A refuzat scaunul de mitropolit!

La 20 februarie 1818 primeşte ca răsplată, prin carte domnească, Mănăstirea Cozia, cu toate metoacele şi averile ei, având îndatorirea să întreţină mănăstirea în bună stare. Vodă Suţu i-a propus lui Iosif să primească scaunul Mitropoliei, dar acesta refuză motivând că este prea bătrân şi "cu patimă de boală" (avea o mână cam bolnavă) şi moale la vorbă. Este ales Mitropolitul Dionisie Lupu (la 1 mai 1819), la a cărei instalare participă şi Episcopul Iosif, alături de fostul mitropolit Nectarie şi episcopul de Buzău.
După o perioadă de păstorire de 27 de ani, Episcopul Iosif a încetat din viaţă în ziua de 27 octombrie 1820, la metocul său din Bucureşti, fiind îngropat în Biserica "Sfântul Antim", reînnoită de el. O însemnare găsită la sfârşitul unui manuscris, de psaltichie din Biblioteca Sfintei Episcopii a Argeşului, scrisă de Ieromonahul Ghelasie, cântăreţ al episcopiei, se spune: "... până în vremea când am scris leat 1820, păstorind cuvântătoarea turmă întâiul Episcop al mai sus numitului scaun, chiriu, chir Iosif, carele întru acest an s-au mutat la veşnicele locaşuri, în luna lui octombrie 27, miercuri la 2 ceasuri din zi" (Istoria Bisericii Române, p. 261). Constantin Radovici din Goleşti, vorbind tot despre sfârşitul Episcopului Iosif, spune că "făcându-şi rugăciunea a adormit şi astfel nu s-a mai deşteptat". La înmormântarea sa a luat parte şi "măria sa, Mihai Vodă Suţu, care cu mare cinste l-au petrecut". A trecut la Domnul aşa după cum sfinţii şi-au închinat viaţa pământească. Mulţi contemporani au mărturisit că Iosif a dus o viaţă sfântă. Chipul Episcopului Iosif este zugrăvit în colţul de sud-est din biroul patriarhal, iar în fundal apare silueta bisericii episcopale din Argeş. Trebuie precizat că mai apare pictat în bisericile din Câineni de Argeş, precum şi în unele biserici din Curtea de Argeş.

Despre primele ctitorii ale Întâiului Episcop al Argeşului

Din cartea preotului Nicolae Moga "Iosif, întâiul Episcop al Argeşului (1793-1820)", apărută la Editura "Conphys", în 2007, la Rm. Vâlcea (cu binecuvântarea Preasfinţitului Episcop Gherasim, Episcopul Râmniculu) am aflat detalii despre principalele ctitorii ale Întâiului Episcop al Argeşului. Cea mai însemnată ctitorie din zona noastră este biserica din Valea Danului, jud. Argeş, ridicată în anul 1811. La zidirea bisericii este ajutat de Meletie, economul Episcopiei. Iosif este "părtaş la cheltuială, din început până s-au săvârşit" această biserică. Biserica veche din Valea Danului fusese reparată în 1802, tot de el, în urma pagubelor produse sfântului locaş, de cutremurul care avusese loc în acelaşi an. În 1812, când se înlocuieşte vechea tâmplă de la Mânăstirea Curtea de Argeş, aceasta este demontată şi adusă aici la biserica din Valea Danului, unde locaşul fiind mai mic, nu a încăput, nici ca înălţime, nici ca lăţime, a fost tăiată şi fragmentată pentru a fi instalată. În pisania bisericii, episcopul ctitor, interzice preoţilor de a mai îngropa morţii în apropierea temeliei bisericii, la o distanţă de patru paşi de om, precum şi jocurile, ospeţele (la vremea când se cunună oamenii) şi nici judecăţile în curtea ei, din care se întâmplă înjurături şi bătăi… Prin această măsură el interzice de fapt încetarea unei situaţii care nu era în duhul credinţei creştine. În sprijinul celor afirmate ne stau mărturie inscripţiile săpate frumos pe marmură, cu următorul cuprins: "Aceste porunci să le păzească preoţii prin poruncă arhierească, până va sta biserica aceasta". Pe a doua piatră scrie: "Întru slavă a sfintei cei de o fiinţă, de viaţă făcătoarei şi nedespărţitei Troiţe şi întru cinstirea şi lauda acelei întru sfinţi părintelui nostru Nicolae Myralis, s-au zidit această sfântă biserică din temelie, pentru dragostea şi datoria către sfântul acesta ierarh a smeritului I-iul Episcop al Argeşului Iosif, având părtaş la cheltuială pe prea cuviosul Meletie, Economul acestei Episcopii, a toate câte până acum s-au lucrat şi s-au făcut, la icoanele cele mari şi chipurile: al sfântului întru dreptate Iosif, carele şi ostenitoriu au fost din început până s-au săvârşit" (Op. cit. p. 72). Pe clopotul bisericii se află inscripţia: "Acest clopot s-a făcut cu cheltuiala ctitorilor acestei sfinte biserici de la Valea Danului, Chir Iosif, Episcop Argeşului, de Meletie Iconom, smeritul 1814, Gheorghe". Inscripţia clopotului cuprinde patru litere, înainte de cuvântul Gheorghe. Victor Brătulescu crede că ele reprezintă criptografic numele celor doi ctitori, Iosif şi Meletie.

- Va urma -

Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!

Pin It