La curtea lui Urmuz - Cartea mirabilei biserici

Este vorba despre ctitoria Basarabilor dintâi din oraşul nostru, iar cartea, intitulată „Biserica Sfântul Nicolae Domnesc. Statul şi Mitropolia de la Argeş”, a fost scrisă de preotul Nicolae Dinică şi publicată în anul ce tocmai a trecut de Editura Arhiepiscopiei Argeşului şi Muscelului din Curtea de Argeş, cu binecuvântarea ÎPS Calinic, arhiepiscop al Argeşului şi Muscelului, care deschide volumul cu un „Cuvânt înainte” (datat 9 octombrie 2018, scris în „Casa Scriitorului - Oeştii Pământeni”), din care reiau ultimele două paragrafe: „Mulţumim lui Dumnezeu că harnicul paroh a ascultat îndemnul nostru de a alcătui acest album monografic al Bisericii Domneşti, prima de acest gen, deşi în timpurile trecute s-au scris peste o mie de studii, dar care nu au fost orânduite într-o carte de sine stătătoare.// Cu mare bucurie, binecuvântăm pe autorul cărţii, părintele Nicolae Dinică, şi sperăm că va avea grijă de continuarea restaurării şi cercetării trecutului glorios, dar şi plin de drame şi tragedii, al acestei Biserici Unice în Ortodoxia mondială!"
Cartea, extrem de documentată, bogată în note bibliografice şi referinţe, cu numeroase ilustraţii color şi alb-negru, este mai mult decât o monografie a Bisericii Domneşti - ne spune deja acest lucru subtitlul: este şi o istorie a întemeierii Ţării Româneşti şi a înfiinţării la Argeş a primei Mitropolii, cu incursiuni în istoria creştinismului în spaţiul carpato-danubiano-pontic (titlu de capitol), plecând de la credinţa zalmoxiană pre-creştină şi ajungând până la canonizarea sfântului Iachint de la Vicina, la 26 octombrie 2008.
Câteva teme ale cărţii, deşi nu sunt anunţate explicit ca atare în Cuprinsul acesteia, sunt realmente incitante, aproape polemice, punând în discuţie, cu argumente pertinente, subiecte disputate (şi neclarificate încă) de istorici sau de alţi cercetători. Amintesc aici numai două dintre acestea. Primul subiect se referă la locul unde s-a desfăşurat celebra bătălie de la Posada (9-12 noiembrie 1330), dintre Basarab I şi Carol Robert de Anjou, despre care s-au emis mai multe ipoteze (Ţara Loviştei, valea Cernei, culoarul Rucăr Bran...), „revendicată” deja de vâlceni, dar care poate fi plasată cu serioase motive chiar pe Argeş în Sus, înspre Căpăţâneni (oare de unde vine un asemenea toponim?), în jurul fostei cetăţi Poenari - Castrum Argyas. Cercetări (eventual de teren) viitoare sau descoperirea norocoasă a unor documente inedite vor lumina chestiunea.
O altă propunere incitantă - şi plauzibilă! - se referă la legarea faimoasei Balade a Meşterului Manole nu de construirea Mănăstirii Argeşului, Catedrala Arhiepiscopală de acum, construită la începutul veacului al XVI-lea de sfântul voievod Neagoe Basarab, ci de construirea Bisericii Domneşti. Autorul cărţii invocă mai multe nume de istorici (ai artei religioase) şi etnologi care au sprijinit această ipoteză, iar argumente sunt multe: şi aici exista, ca în baladă, o biserică veche, părăsită; Biserica Domnească chiar a fost zidită de un „Negru Vodă”; soţia lui Radu Negru descălecătorul chiar se numea Ana, iar pictura are certe influenţe, semnalate şi de Nicolae Iorga, ale şcolii lui Manuil (Manole?) Panselinos din Salonic.
Mai sunt şi alte argumente în sprijinul celor două ipoteze de mai înainte, mai sunt şi alte subiecte de interes discutate în carte, îndemn cititorul la a le căuta în documentata şi frumoasa lucrare - cinste cui a scris-o, vorba poetului.

Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!

Pin It