La curtea lui Urmuz - Citesc şi plâng, citesc...

Titlul vrea să „rimeze” cu ultimul vers din „Moartea căprioarei” a lui Nicolae Labiş („Mănânc şi plâng, mănânc...”), nu trebuie luat ad litteram. Nu plâng, sunt doar consternat-speriat, privind ce se întâmplă prin vestul Europei. Zilnic primesc măcar un mesaj cu veşti alarmiste privind islamizarea Europei. Admit că multe dintre ele sunt contrafăcute, manipulatorii, „fake news” cum se spune modern. Nu poate fi reală, de pildă, harta Germaniei, cu indicarea moscheilor - puzderie în fosta Republica Federală şi abia câteva în fosta RDG. Prea multe în vest, prea puţine în est, la aproape trei decenii de la reunificare nu se poate ca diferenţa să fie atât de mare. Sau se poate?... Citesc că prima ţară europeană preponderent musulmană va fi Danemarca, şi asta înainte de 2050. Asta aş crede, dacă nu cumva Franţa cea multiculturală de mai bine de o jumătate de secol nu i-o va lua înainte Danemarcei.. Pe aproape este şi Suedia. Apropo: primesc şi un text care spune că suedezii au făcut purificare etnică ariană, sterilizare selectivă şi alte nazisme la fel de criminale înainte de naziştii lui Hitler („iar acum ne dau lecţii de omenie”, comentează cel care-mi trimite mesajul). O fi aşa, o fi doar manipulare? - cine să mai discearnă. Citesc însă şi un mesaj cu „subject”-ul „Germania se desfiinţează” a lui Thilo Sarrazin - Cea mai scandaloasă carte din 1945 încoace în Germania. Îl caut pe autor pe internet, apare din plin, de data asta nu mai e „fake”. Imigraţia musulmană este doar una dintre cauze: „în 2050 sau 2100, naţiunea germană va înceta să mai existe, transformându-se  într-o replică a ceea ce reprezintă astăzi lumea a treia”. E ceva mai relaxat temporal politicianul-autor, până în 2100 multe se mai pot întâmpla. În vremea asta, un titlu mă informează că „Un politician de extrema-dreaptă din Olanda riscă închisoarea pentru că ar fi spus despre islam că este o ideologie a războiului şi urii”. Era în Austria politicianul când spunea asta - parcă şi despre Austria (Italia, Elveţia, Franţa, ba chiar şi Germania) auzim că tot alunecă spre dreapta. (Nimic rău în dreapta, ba chiar dimpotrivă, dacă ne gândim la cât „bine” a făcut lumii stânga, se sparie însă gândul la ideea de extremă dreaptă.) Apropo: parcă şi Olanda este mereu pregătită cu lecţii şi sfaturi. Rămân tot de-acolo: pe la jumătate de martie, citeam despre discursul unui politician olandez, care le spunea senatorilor americani că Europa pe care o ştiau ei nu mai există, tot pe atunci, „partidul Forum pentru Democraţie (FvD) al lui Thierry Baudet, de 36 de ani (…), o nouă formaţiune anti-imigraţie şi eurosceptică a intrat în forţă în Senat în Olanda”. Tocmai îmi amintesc de Julia Eileen Gillard, prim-ministru al Australiei între 2010 şi 2013, care spunea ceva de genul „asta e ţara noastră, noi vă primim aici, dar ori vă adaptaţi la regulile-legile noastre, ori vă folosiţi de dreptul de a pleca...” (găsiţi detalii pe internet). Formulări similare a folosit recent şi VVP (nu scriu numele în clar, ca să nu mi se reproşeze că sunt „putinist”). Şi câte altele asemenea.
Ce vreau, pe scurt, să spun? Că Europa (ba chiar lumea toată) e sub asediu (musulman, dar urmează revărsarea africană), că Europa are două tipuri de lideri şi politicieni, „progresişti” precum Macron şi Angela M., vai de istoria lor!, şi „de dreapta”, naţionalişti carevasăzică, tradiţionalişti şi populişti (porecle care valorează cât o distincţie), că dezinformarea este „pe culmi”, dar sunt totuşi semne certe de trezire la realitate, mai firave, încă, în România, poate pentru că noi suntem mai încrezători în infailibila armă anti-moschee - porcul aruncat peste gardul plănuitului şantier...

Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!

Pin It