Ce-aţi avut, români, cu ţara mea?!

 

MOTTO: "Arta şi revolta nu vor muri decât    odată cu ultimul om de pe Pământ."

Albert Camus

Aţi dezbrăcat-o, aţi dezgolit-o, aţi sărăcit-o, aţi vândut-o, v-aţi bătut joc de ţara asta, de Rovine, Războieni, Valea Călugărească, Posada, Sarmizegetusa, Mărăşeşti sau Salva-Vişeu, Bumbeşti-Livezeni, Sadova-Corabia, aţi pângărit sângele Brâncovenilor martiri, al Viteazului Mihai, aţi stropit cu noroi platoşa Bătrânului Mircea, straiul de domnitor al lui Ştefan cel Mare şi, nu în ultimul rând, aţi acoperit cu mizeriile voastre munca unui popor bun, cinstit, curat, ospitalier, brav chiar şi când a fost sub sceptrul "cizmarului Nicolae Ceauşescu", preşedinte pe care voi l-aţi "răsplătit", într-o zi sfântă, în 25 decembrie 1989, cu gloanţe, trase de nişte militari nevinovaţi, care vor avea coşmaruri, în viaţă şi în moarte. Aţi vândut tot ce aţi găsit făurit de acest brav popor, care "a suferit sub regimul comunist", cum vă place vouă să spuneţi, "sub dictatura lui Ceaşcă", cum vă cade bine în vorbire, laşilor, trădătorilor de neam şi de ţară, care aţi clădit munţi de fiare vechi din uzinele şi agregatele ce dădeau ţării îngrăşăminte, oţeluri speciale, maşini de teren, diamante şi câte multe altele.

Multe aş avea să vă spun, vă rog să deschideţi bine urechile, să auziţi bătăile adevăratei inimi a ţării, care vă blesteamă, să holbaţi bine ochii, dar nu pe ceea ce aţi mai vrea să distrugeţi, acele bijuterii ale "regimului de tristă amintire", cum, în nesimţirea voastră, vă place să spuneţi despre acele vremuri când într-adevăr se construia ceva, se clădeau blocuri, se făceau drumuri ce tăiau munţii, canale amenajate, cum ar fi al Dâmboviţei, unde apa limpede curge deasupra apelor reziduale.

Voi n-aveaţi pâine, carne, unt, cafea? Nu, n-aveam noi, cei care nu ne plângeam, voi aveaţi de toate în exces, aveaţi şi ieri, când eraţi "ciocoii vechi", aveţi şi azi, când sunteţi "ciocoii noi", fie că sunteţi fiii şi fiicele acelora, fie că sunteţi chiar voi, oameni trăitori în cele două regimuri, cu aceleaşi privilegii. Oricum, este strigător la ceruri, într-un timp aşa de scurt v-aţi poleit în aur "palatele" din Miami, Londra, Paris, Coasta de Azur, pentru că deja vă pute Babaroaga, Cuca Măcăii, Cucuieţi, Ciomăgeşti. Vă afundaţi în jilţurile Parlamentului, ca să nu vă vadă nimeni că staţi acolo degeaba, ieşiţi din "puf" o dată la patru ani pentru a minţi poporul cu "vorbe pline de miere". Ce credeţi voi, poporul acesta e răbdător, dar până când?

Nu mai încăpeţi în maşinile voastre luxoase, cu geamuri fumurii, atât la propriu, pentru că sunteţi graşi, cât şi la figurat, pentru că vă umflaţi în pene, şi nu vă pasă de cei ce stau cu mâna întinsă la puţină sănătate, puţină educaţie, puţin trai decent. Voi, politicienilor, nu cugetaţi însă decât la cum să vă umpleţi buzunarele pe căi neortodoxe, necinstite, cum să vă împodobiţi casele de vacanţă, piscinele, terenurile de golf, jocul acela pe care l-am învăţat de la bunii şi străbunii noştri, numai că ei îi spuneu ţurcă. Ce înseamnă şi evoluţia asta! Doamne, până când?! Până când veţi sărăci aceste frumoase plaiuri, până când veţi mai bea apă din pumni străini, apă ce nu vă va sătura setea, până când ne veţi mai forţa să pronunţăm bine nişte nume străine, ale unora care ne conduc şi duc avuţiile în ţara lor, care nu e şi ţara noastră, până când Clotilde, Fritz, Klaus îşi vor bate joc de Ion, Gheorghe, Ilie?

Nu vă e teamă că va fi din nou de actualitate chemarea urgisitului poet Radu Gyr, "Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!"? Aţi dezbinat poporul, l-aţi învrăjbit (căci se ceartă tată cu fiu, frate cu frate, vecin cu vecin), pentru că asta aţi vrut, încă din 1990, prin acea strâmbă Lege a retrocedării pământurilor, prin care aţi distrus plantaţii intensive de meri şi pruni, sere imense, canale de irigaţii, saivane, silozuri, numindu-le "grele moşteniri". Criticaţi cu vehemenţă industria, agricultura (economia, în general), educaţia, Cultura dinaintea aşa-zisei revoluţii. Ce-aţi făcut cu ele? Le-aţi înmormântat, fără să vă fie teamă de pedeapsa divină, în pământul acestei ţări, unde există o Românie Tainică ce nu vă mai poate răbda multă vreme. Până când veţi frauda alegeri, punându-vă oamenii voştri, pe acelaşi calapod, care să vă acopere mârşăviile. Până când veţi juca aceste jocuri de-a "vin ai noştri, pleacă ai noştri" sau "la vremuri noi, tot noi"? Cât credeţi că mai puteţi păcăli acest popor?

Români contra români, patrioţi şi iubitori de străini, sub lozinca de care m-am săturat, "suntem toţi europeni". Da, dar noi suntem români, vă reamintesc eu de România Tainică a regretatului Artur Silvestri, căci de-acolo vor erupe, ca dintr-un vulcan, dreptatea, adevărul, patriotismul. Va fi iar o Românie adevărată, a românilor, a lui Gheorghe şi a lui Ion care, vorbind între ei, cred că îşi spun: "Ne-a mai rămas doar Mioriţa, cum de nu s-or fi gândit oare până acum s-o vândă şi pe ea?" "Sunt laşi, lacomi, trădători de neam şi de ţară, au îmbrăcat toţi hainele lui Iuda!"

Dar nu, n-o să puteţi vinde niciodată vioiciunea sârbei şi a brâului, sunetul duios al buciumului, nu puteţi scoate la mezat Ciuleandra, hora plaiurilor noastre, şi nici sufletul nobil, curat, înţelept al vajnicului român. Dacă totuşi mai aveţi puţină minte, politicieni, OPRIŢI ASASINAREA ROMÂNIEI ŞI A LIMBII ROMÂNE!

 Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!

 

 

                                                                             

 

Pin It