La curtea lui Urmuz - Zile cu nume (I)


Nu, nu este vorba despre „luni, marţi, miercuri…”, sau cum se vor fi numind ele în alte limbi (ar fi sigur interesantă o căutare), ci de „zile ale…”, pentru că nu cred că există vreo zi din calendar care să nu fie dedicată cuiva. Aici mă voi referi însă numai la zile internaţionale adoptate de însăşi ONU (căci O vine de la „Organizaţie”), nu şi la zile naţionale, locale, din calendare religioase. Chiar şi la acest nivel, jumătate din zilele anului sunt adjudecate. De pildă, scriu textul de faţă pe 5 septembrie, sâmbătă (iată de câtă vreme mă pregătesc pentru serialul de faţă!...), când este Ziua Internaţională a Carităţii – logic ar fi să las pixul jos (pix = tastatură, jos = deoparte) şi să merg în oraş, să fac o faptă bună, dar, îmi zic eu, o faptă caritabilă este şi să vă informez ce zile interesante sărbătoreşte planeta.
Multe zile sunt binecunoscute: ziua femeii (nu interpretaţi tendenţios, voi scrie de acum numai cu iniţiale mici, nu-mi place abuzul de majuscule), ziua (sau zilele) bărbatului, a muncii, a copilului, a Europei, a îndrăgostiţilor, a iei… Voi semnala însă aici o serie de zile de care se aude mai rar, neaşteptate adesea, multe chiar năstruşnice. Folosesc ca sursă de informaţie Wikipedia, fără a relua detalii.
Aşadar: ziua mondială a zonelor umede (2 febr.); ziua internaţională de toleranţă zero faţă de mutilarea genitală a femeilor (6 febr.); ziua internaţională a somnului (16 martie). 20 martie e de patru ori dedicată, mondial sau internaţional (nu ştiu care e diferenţa): sănătăţii orale, francofoniei, fericirii şi vrabiei (temă pentru acasă: scrieţi un mic eseu în care să fie vorba despre toate cele patru concepte). Recordul de multi-asociere al unei zile este deţinut de ziua imediat următoare, 21 martie, cu 8 destinatari: ziua copiilor străzii, pentru eliminarea discriminării rasiale, a poeziei, Nowruz (m-am informat, va spun: sărbătoare închinată focului şi purităţii care coincide conform calendarului solar iranian cu prima zi a anului, are semnificaţii diferite pentru diferite popoare iraniene), a sindromului Down, a marionetiştilor şi păpuşarilor, a pădurilor (prea complex pentru o povestire care să le lege pe toate). Ultima zi din martie este dedicată „vizibilităţii persoanelor transgen”, cum se sărbătoreşte nu ştiu şi nu întreb (citat, dar nu vă spun de unde), aprilie debutează frumos cu ziua păcălelilor, mai are şi zile serioase, nu mă opresc la ele, menţionez ziua internaţională a dansului (29), urmată de ziua jazzului – două zile pregătitoare pentru ziua muncii. Luna mai e bine asortată: ziua pompierilor (4) e împărţită cu ziua star wars (serialul sau premoniţie?), pe 5 e ziua moaşelor, nu înţeleg ce e cu ziua internaţională împotriva homofobiei, bifobiei şi transfobiei (17 mai), noroc că spre final de lună (25) avem şi o zi a prosopului, iar ultima zi a lunii este declarată (de ONU şi OMS alături) zi mondială fără tutun (presupun că e o inexactitate de traducere, trebuia „fără fumat”, că doar nu aruncă nimeni ţigările). Interesant că există puţine zile ale limbilor: engleză, chineză, rusă, spaniolă (cu francofonia, adăugăm şi franceza). Ce ne mai aduce iunie, în afară de ziua limbii ruse (6): ziua vântului (15), mândriei autiste (18), muzicii şi yoga (21), a văduvelor (23). Pe 30, iar o asociere care ridică suspiciuni privind o posibilă intenţie ironică: ziua asteroizilor, suprapusă cu ziua parlamentarismului. Sar peste iulie, zile de vară, căldură mare, mă atrage spre 8 august ziua pisicii. Nu găsesc şi o zi a câinelui, dar găsesc pe 12 ziua elefanţilor şi pe 13 a stângacilor. Nu trec mai departe de 30 august, unde citesc „ziua internaţională a victimelor dispariţiilor forţate”, zi recunoscută de ONU, şi mă întreb cum e cu dispariţiile neforţate, ele fac victime, sunt acestea celebrate cumva? Va urma, că şi miercurea viitoare este o zi…

Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!

Pin It