"Însemnări", de Sofia Dobrescu - o invitaţie în lumea cărţii, la educaţie şi cultură

Am primit, recent, o carte intitulată simplu "Însemnări", de Sofia Dobrescu, fostă profesoară de limba şi literatura română la şcoala Gimnazială Nr. 1 "Carol I", din Curtea de Argeş, cu completare la Liceul Forestier "Ferdinand I", autoarea romanului-album, autobiografic, intitulat metaforic "Justiţia Supremă", despre care am scris, în anii trecuţi, un eseu privind "memoria şi feţele timpului". Cartea "Însemnări" a apărut, ca un omagiu de suflet şi recunoştinţă, din iniţiativa şi cu strădania doamnei dr. Mihaela-Aritina Ionescu, fiica autoarei, la Editura "Cuget Românesc - Bârda" (2019), având pe coperta a IV-a o scurtă recenzie semnată de Pr. Al. Stănciulescu-Bârda. După părerea mea, multe dintre eseurile prezentate în această carte sunt de fapt "însemnările" unui profesor diriginte responsabil, care se pregătea cu seriozitate pentru ora educativă cu elevii, propunându-şi, pentru dezbateri la dirigenţie, teme din diverse domenii morale, spirituale şi culturale, din istoria frământată a poporului român şi, mai ales, din societatea vremurilor de tristă amintire, din perioada stalinistă şi hitleristă, o epocă a exploatării comuniste. Deşi cartea nu atrage prin sonoritatea titlului, "Însemnări" adună totuşi o tematică interesantă, care tratează spectacolul lumii prin mantia vremurilor pe care autoarea le-a parcurs în activitatea sa la catedră şi extraşcolară. Din primele pagini ne întâlnim cu autoarea ca personaj, care porneşte "În căutarea dreptăţii" (partea I), călătorind cu trenul spre meleagurile natale, împreună cu fetiţa sa de 2 anişori în braţe. După victoria democraţiei şi cei 50 de ani de comunism din România, autoarea iniţiază o călătorie simbolică, sub "Povara speranţei", cu intenţia de a rezolva "spinoasa problemă a moştenirii". Din păcate (mărturiseşte autoarea "personaj" al cărţii) "sufletul meu bătrân şi pigmentat cu multe nedreptăţi" este bântuit de "gânduri şi frământări", regretele fiind însă tardive şi inutile. Pe cititori însă îi îndeamnă să "nu dezarmeze", deoarece există o Justiţie Supremă", în Împărăţia lui Dumnezeu, care veghează la toate nedreptăţile. Aşadar, faptele evocate în "Însemnări", transmit un puternic mesaj moral şi spiritual, care ilustrează exigenţele civice ale generaţiei care luminează întreaga carieră a "distinsei şi sfioasei dăscăliţe" din romanul "Justiţia Supremă".
În partea a II-a a cărţii sunt prezentate anumite "Conspecte biblice", cu principii şi sfaturi spirituale desprinse din "Cartea Sfântă", prin care explică fetiţei despre "Intrarea în istorie"(p. 13) a omenirii, conform perceptelor divine: "În dragostea Sa nemărginită pentru om, Bunul Dumnezeu hotărăşte să facă întreaga lume văzută. În "cele 7 zile", "Dumnezeu creează din nimic materia, din care se face întreg universul, apoi hotărăşte să facă întreaga lume văzută"… Autoarea explică, prin tablete speciale, anumite minuni divine: povestea cu "Noe" (p. 19-20); "Mielul de jertfă" (după potopul lui Noe); "Scara la Cer" (p. 25) şi "Decalogul" (p. 30); "Epifania" (Botezul Domnului se mai numeşte şi "Epifanie", care înseamnă de fapt "arătare", deoarece s-a arătat "Sfânta Treime (p. 35); "Cina cea de Taină" (p. 36); "În Grădina Ghetsimani" (p. 38); "Patimile" (p. 39); "Înălţarea", "Pogorârea Duhului Sfânt", "Ochiul cel neadormit" (p. 45). Capitolul se încheie cu câteva rugăciuni şi sfaturi adresate "celor mici şi fără experienţă", îndemnându-i la răbdare şi înţelepciune: "Sper că ne-am lămurit asupra faptului că, zi şi noapte, iarnă, vară, nu suntem o clipă singuri; tot timpul, clipă de clipă sunt, cum zice românul, cu ochii pe noi. Sfânta Treime nu se odihneşte; urmăreşte acţiunile noastre, ne ajută sau nu, după cum merităm, ne şi pedepseşte când merităm; nu suntem o clipă singuri, fără ajutor sau fără Judecătorul Suprem" (p. 45).
În partea a III-a, autoarea îl poartă pe cititor prin "Istoria veche (Gloria Daciei)", pornind de la un citat semnificativ: "Epoca dacică a fost pentru noi, timpul de pregătire şi închegare. Faţă de viesparul din Mediterana, rând pe rând disputată de fenicieni, greci, cartagineni şi romani, faţă de hoinarii dinspre răsărit, sciţii şi barbarii de la miazănoapte (slavi, germani, celţi), blocul dacic părea o insulă neclintită în mijlocul valurilor" (Simion Mehedinţi). Personajele evocate în text sunt prezentate sumar şi la subsolul unor pagini, începând cu Dromihete, Burebista şi Decebal. Tableta "Întemeietorii" (p. 51) porneşte de la "renaşterea noastră care începe cu marele Basarab Întemeietorul, considerat fondatorul ţării Româneşti". Dacii sau geţii, înregistraţi pentru prima dată în istorie de Herodot, părintele istoriei (sec. V-IV î.e.n.) au creat o trainică civilizaţie populară şi un stat viguros , care sub Burebista (82-44 î.e.n.) şi apoi sub Decebal (86-106 e.n.) s-a impus ca o mare forţă în sud-estul european, autoritatea lui Burebista întinzându-se din munţii Slovaciei până la Marea Neagră. Teritoriul Daciei, cuprins în spaţiul carpato-dunărean, a fost astfel locuit şi lucrat din cele mai vechi timpuri, în cuprinsul său dezvoltându-se o populaţie şi o civilizaţie vrednică de toată atenţia.
În ultima parte a cărţii, autoarea revine la "Istoria contemporană", pe care a trăit-o în "odiosul deceniu din epoca stalinisto-comunistă", "luptând cu îndârjire cu viaţa, cu greutăţile, cu hăţişurile de toate felurile, cu răutatea oamenilor din jur" (vezi "Justiţia Supremă", coperta a IV-a). Autoarea prezintă detaliat comportamentul dictatorial al "Împăratului roşu" (bolşevicul Stalin) (p. 56-60), care a influenţat negativ, în mod hotărâtor, evenimente cruciale din istoria omenirii şi, în special, perioada comunistă din ţara noastră. Capitolul IV (p. 56-114) cuprinde, de fapt, informaţii conspectate din diverse reviste ale vremii despre "Împăratul roşu", Raul Waillenberg, Realităţi în lagărul de vest, Realităţi în lagărul de est, Masca, Din istoria ONU, Dej şi Tito, Scrisoarea celor şase, Bătălia pe ciolan, Memoria naţională şi NATO – scurtă istorie". Toate aceste însemnări sunt însoţite, la subsolul paginilor respective, de scurte biografii ale personalităţilor vremurilor de tristă amintire (personaje pozitive, negative, mai mult sau mai puţin controversate) ceea ce îmbogăţeşte conţinutul textelor cu o mare varietate de aspecte din memoria şi feţele încruntate ale societăţii vremurilor de tristă amintire. Aşa cum remarcă Pr. Al. Stănciulescu-Bârda în recenzia sa, autoarea "citeşte presa, se documentează, ascultă la radio şi la televizor ştirile din ţară şi din străinătate, vorbeşte cu oamenii cunoscători într-ale politicii şi, în intimitatea camerei sale, aşterne pe hârtie, ca într-un jurnal neştiut de nimeni, comentariile, observaţiile şi gândurile sale referiotoare la ştirile respective". În paginile acestei cărţi descoperim multe aspecte inedite despre personalităţi şi evenimente demult uitate sau chiar contemporane nouă toate supuse unei analize personale ale autoarei care trăia cu convingerea fermă că nimic şi nimeni nu va scăpa de judecata Justiţiei Supreme. Ca profesoară şi dirigintă, autoarea însemnărilor îi pregătea pe tineri pentru viaţă, invitându-i în lumea cărţilor, la educaţie şi cultură, informându-i despre religie şi Biblie, despre sistemele ideologice prin care a trecut omenirea şi ţara noastră de-a lungul veacurilor. Sunt condamnate sever nedreptăţile din Europa provocate de cele două războaie mondiale şi, în special, de personajele staliniste, de comunişti şi hitlerişti.
Din păcate, astăzi, în secolul al XXI-lea, suntem confruntaţi cu o mare criză sanitară, produsă de o pandemie necruţătoare, care bântuie întreaga lume. De aceea, consider că lumea are nevoie, astăzi, mai mult ca oricând, de educaţie şi cultură, de raţiune şi toleranţă între oameni şi între naţiuni, pentru respectarea drepturilor omului. Cu toţii sperăm într-o lume mai bună şi mai dreaptă, bazată pe linişte, toleranţă şi solidaritate umană!

Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!

 

 

Pin It