Reper istoric - 14 ianuarie 2021

La 14 ianuarie 1557, era tipărită cea dintâi carte în limba română, la Braşov, de către diaconul Coresi, împreună cu logofătul Oprea, al cărui ucenic fusese.

Octoihul, din limba greacă oktoihos sau „opt tonuri”, este o carte bisericească destinată cultului ortodox, care cuprinde cântările fiecărei zile din săptămână pe opt glasuri (tonuri), fiecărei săptămâni consacrându-i-se succesiv câte un glas. A fost compus de teologul bizantin Ioan Damaschinul în secolul al VIII-lea.

Cel mai vechi octoih în manuscris copiat pe teritoriul României, în limba slavonă, datează din secolul XIII, acesta fiind „Octoihul de la Caransebeș”, adus în această localitate din Moldova, iar cel mai vechi octoih tipărit, în aceeași limbă, care se numără și printre primele tipărituri din România, este Octoihul lui Macarie ieromonahul – datat 1510.

Dacă dovezile scrise sau tipărite reflectă existenţa şi supravieţuirea civilizaţiei unei epoci, prin intermediul cărţilor sau scrierilor moştenindu-se, peste generaţii, informaţii, idei, ori documente, putem afirma că introducerea tiparului a permis nu numai transmiterea din generaţie în generaţie a datelor evoluţiei omenirii dar şi răspândirea rapidă a unor informaţii, multiplicarea lor, mai ales în sensul cunoaşterii şi învăţării. Şi iată, la 50 de ani de la introducerea tiparului la noi, apăreau primele cărţi, unele dintre aceste remarcabile realizări fiind lucrările diaconului Coresi.

Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!

 
 
Pin It