Argesexpres.ro - Stiri Curtea de Arges
Fondat în 1999
luni 27 septembrie 2021 18:50

La curtea lui Urmuz - Pornind de la un bănuţ


Dar nu orice fel de bănuţ… Şi nu de oriunde…
Este vorba despre un dinar de pe vremea lui Ferdinand I, rege al Sfântului Imperiu Roman (1558-1564, după abdicarea fratelui său Carol Quintul), al Boemiei şi Ungariei (1526-1564, după moartea lui Ludovic al II-lea, în timpul Bătăliei de la Mohács, când Soliman Magnificul a transformat Ungaria în paşalâc – au trecut, iată, vreo opt ani de când faimosul serial ni-l aducea pe Magnific pe ecran); a mai fost şi principe al Transilvaniei între 1551 şi 1556, când a fost şi arhiduce al Austriei. O „carieră” absolut remarcabilă – pagini lungi oferă Wikipedia, de unde am luat aceste informaţii şi de unde reiau în continuare, că prea e interesant. S-a născut în Spania, la Alcalá de Henares, lângă Madrid, în 1503, ca fiu al lui Filip I al Castiliei şi al Ioanei a Castiliei, a murit la 61 de ani, la Viena, unde este şi înmormântat. Printre fraţi şi surori: Carol Quintul, Eleonora de Austria, Maria a Austriei, Caterina de Habsburg, Isabela de Burgundia. S-a căsătorit cu Anna a Boemiei şi Ungariei, au avut cincisprezece (!) copii, dintre care doi au murit de mici, două fete s-au călugărit, ceilalţi unsprezece au ajuns pe tronuri sau în apropierea acestora, prin Austria, Germania, Italia, Polonia, Lituania, regi ai Franţei şi Angliei fiindu-le urmaşi. Maximilian al II-lea, al doilea fiu, şi-a urmat tatăl pe tronul de împărat al Sfântului Imperiu Roman.
Istorie de-a lungul şi de-a latul Europei – în vremea asta, la noi se ridica Mănăstirea Argeşului, murea Sfântul Neagoe Vodă Basarab, urca de cinci ori pe tron Radu de la Afumaţi, ginerele acestuia, ultima dată pentru aproape cinci ani (1524-1529), alternând cu mulţi alţi domnitori, unii mai Basarabi, alţii mai „turciţi”. Vreo cincizeci de schimbări la domnie în întreagă suta a şaisprezecea, dar nu deveneam paşalâc, iar secolul îl pregătea pe Primul Unificator, Mihai Viteazul.
Revin la dumnealui Ferdinand, revin la titlu: împăratul cu multe rude imperiale a bătut monedă (în monetăria Kremnitz-Slovacia, pe atunci în Ungaria), dinar/denar s-a numit, din argint plus cupru, o jumătate de gram, subţire şi mică în diametru, cam un centimetru şi jumătate, pe o faţă cu Madona cu pruncul, pe cealaltă un blazon, nişte inscripţii pe margine, inclusiv anul „de fabricaţie”. Ştiu toate acestea tot de pe internet şi… pentru că am un exemplar în faţă, găsit întâmplător, în Sălişte-Cicăneşti, lângă fundaţia bisericii medievale despre care cititorul sigur ştie, că de multe ori am povestit, unde am făcut săpături arheologice, în iunie 2012, pe urmele unei legende locale etc. etc. De-asta este important bănuţul (arată „obosit” rău, se rupe dacă-l atingi, îi lipseşte marginea unde ar trebui să se afle anul): dinar austriac, la sud de Carpaţi, şi nu oriunde, ci în Cicăneşti (!), probând încă odată că pe acolo trecea un drum care ducea, prin Sălătruc, spre Transilvania. Reamintesc că pe Albeasca, la ieşirea spre sud din Cicăneşti, s-au mai găsit monede vechi, una chiar dinainte de Christos (o imitaţie celtică de tetradrahmă grecească), tot specifică Transilvaniei.
Dinarul va ajunge la Muzeul Judeţean din Piteşti şi, sper, va urma o nouă rundă de săpături în jurul bisericii din Sălişte, unde a existat un cimitir, inclusiv cu oseminte de secol XIV, contemporane deci cu Basarabii dintâi (ne spun asta analizele cu carbon 14 efectuate la Institutul de la Măgurele-Bucureşti). Este, aşadar, posibil să mai apară noutăţi de pe „şantierul” cu pricina, vi le voi comunica la timpul potrivit.
Multe mai avem de aflat despre pământul pe care călcăm zilnic, nebănuind pe ce călcăm!...

Pin It

Economiseşte timp şi bani abonându-te la  la orice poștaș sau oficiu poștal din județ ori din țară!

Abonamentul pe o lună costă 15 lei, pe trei luni 42 de lei, pe șase luni 80 de lei, iar pe un an 150 de lei.