Un asteroid numit... Urmuz
Buletinul WGSBN (grup de lucru al Uniunii Astronomice Internaționale (IAU) care este responsabil pentru atribuirea de nume corpurilor cerești mici), publicat pe 16 ianuarie anul acesta, a adus o surpriză de proporții pentru micul nostru Oraș Regal și, totodată, pentru lumea literaților români de pretutindeni. Asteroidul MQ7 descoperit în data de 19.06.1998, ODAS / Caussols / 910, cod 44194, a primit numele lui „URMUZ”. Iată și descrierea care se regăsește în textul informativ: „Urmuz este pseudonimul lui Demetru Dem. Demetrescu-Buzǎu (1883–1923), un important și influent scriitor român. A fost un precursor al mișcărilor literare dadaiste, suprarealiste și absurde europene din secolul XX. Scrierile sale au fost imitate, iar termenul „urmuzian” este folosit pentru a descrie situații ciudate.”
WGSBN este un grup de lucru funcțional, ceea ce înseamnă că există dincolo de durata de viață obișnuită de trei ani a grupurilor de lucru ale IAU. În prezent, sunt 23.706 planete mici cărora le-a fost atribuit un nume.
Așadar, dacă ne amintim că Geo Bogza spunea că scrierile lui Urmuz înseamnă „o planetă nouă”, „o nouă geografie”, adică, mai precis, un cosmos nou, iar, apoi, dacă ne gândim și la „auto-Kosmosul infinit şi inutil…” din „Pâlnia şi Stamate”, scriitorul avangardist din Cetatea Basarabilor a aspirat, poate neconștient, spre acest statut post-mortem. El a țintit de la început dincolo de microuniversul nostru, spre infinit. Să ne amintim scena în care Stamate se sinucide (după ce contemplă Cosmosul): „suindu-se pentru totdeauna în căruciorul cu manivelă, luă direcția spre capul misterios al canalului și, mișcând manivela cu o stăruință crescândă, aleargă și astăzi, nebun, micșorându-și mereu volumul, cu scopul de a putea o dată pătrunde și dispărea în infinitul mic”. Stamate caută infinitul mic, dar Urmuz a ajuns, iată, un nume în infinitul mare...
