Editorial LA ŢINTĂ - Secretul supravieţuirii la români: mila publică!
Datele statistice făcute publice recent pot fi cutremurătoare pentru străinii din lumea civilizată: aproape un sfert de milion de români trăiesc în cruntă sărăcie, cu venituri lunare de numai 300 lei! La preţuri de UE, cu un curs de schimb de 4,5 lei pentru 1 euro, asta ar însemna cam 66,6 euro lunar. Cifra dracului, ar putea spune românii cu frică de Dumnezeu! Bătaie de joc, cinism, asasinat - ar putea concluziona europenii săraci. Care habar n-au că la noi avem salarii sau pensii lunare de 30.000 lei. Iar dacă sărmanii trăiesc din mila publică, şi privilegiaţii tot de acolo îşi trag seva traiului bun, din taxele şi impozitele plătite de omul de rând, cel ce nu îndrăzneşte să facă evaziune fiscală, să ia şpagă sau să întârzie plata celor datorate statului. Mila publică, deci, rămâne secretul supravieţuirii pentru dezmoşteniţii soartei şi al huzurului afişat provocator de cei ce-şi reclamă cu violenţă chiar privilegiile. Iar această milă publică a devenit un adevărat blestem pentru întreg poporul: i-a puturoşit pe mulţi dintre cei ce se mulţumesc cu puţin şi le-a îngroşat şoriciul altora, care nu s-au sfiit să-şi tragă nu numai salarii sau indemnizaţii de speriat, dar şi pensii speciale, luând în calcul vechimea de pe vremea lupilor roşii din '90, care şi-au schimbat de sute de ori părul, dar nu şi năravul. Asta dacă-i luăm în vizor numai pe parlamentari. Unii şi-au făcut o meserie din statul pe băncile celor două camere ale forului superior legislativ al ţării, fără să aducă vreun avantaj pentru cei ce le-au acordat încrederea. Alţii sunt teleportaţi în funcţii ministeriale şi ajung, ca şi parlamentarii, mai devreme sau mai târziu, să fie cercetaţi de DNA pentru corupţie şi alte furăciuni cu găştile lor infracţionale. Plagiatul a devenit o infracţiune banală, dar s-au ferit toţi ca dracu' de cruce să nu cumva să plagieze sisteme funcţionale din lumea civilizată, care asigură o viaţă normală membrilor societăţii. Explicaţia este simplă: o justiţie imparţială, impunerea respectării legii conducea inexorabil spre o egalizare a şanselor, ceea ce le-a părut guvernanţilor de nesuportat! Să mai credem oare că avem o creştere economică de speriat pentru restul lumii, când în buzunarele celor mulţi bate vântul ca în timpul guvernării B-U-B-A (Băsescu-Udrea-Boc-Anastase?...
Jigodirea se simte însă la toate nivelurile, căci nici cel inferior nu este scutit de această plagă. La ţară, de când cu ajutoarele sociale risipite în stânga şi în dreapta fără sens, nu mai găseşti un om să-l iei la muncă. Din punctul meu de vedere, trebuie ajutaţi numai cei ce nu mai pot munci, puturoşii pot să moară de foame, dacă aşteaptă să li se dea "posmagii muiaţi", ca în povestea lui Creangă. Şi când spun asta merg de jos până la cele mai înalte vârfuri ale societăţii, la oamenii care au amnezii atunci când sunt întrebaţi cam care ar fi nivelul câştigurilor lunare, aşa cum s-a întâmplat recent cu guvernatorul BNR, Mugur Isărescu. Am căutat să inventariem în ultimul timp averile unor aleşi locali şi ale unor bugetari din Primăria Curtea de Argeş. Cititorii şi-au putut face o idee asupra stării materiale a acestora, funcţie de declaraţiile date pe proprie răspundere pentru că-i obligă legea s-o facă. Şi am constatat că unora li se cam fâlfâie de lege, pentru că nici nu se ostenesc să le depună, pentru că mie nu-mi vine a crede că ar putea Călin Budan să nu le afişeze pe site-ul primăriei. Apoi am constatat că aproape toţi au driblat obligaţia depunerii rapoartelor de activitate, fie din calitatea de aleşi locali, fie din cea de conducători ai unor servicii sau instituţii publice, care trăiesc practic din contribuţiile achitate de noi, plătitorii de taxe şi impozite. Cât va mai dura haiducia asta şi perpetuarea milei publice faţă de ei, mi-e greu să anticipez. Ceea ce pot afirma apăsat este numai că răbdarea noastră a atins limita şi că vrem să se demonstreze că, într-adevăr, "nimeni nu e mai presus de lege!"
