Editorial LA ŢINTĂ - În focul muncii

 

Asta era formularea dragă unui activist comunist de acum vreo patruzeci de ani. Mi-aduc aminte cum se ridica omul în două picioare în şedinţele de sindicat şi, cu o figură încruntată, ridica pumnul strâns în sus - cum văzuse el prin afişele propagandistice din vremea tătucului Stalin - tunând: "Tovarăşi, le transmit tutulor nenorociţilor de capitalişti şi cozilor lor de topor să facă ciocu' mic şi să nu mai critice sistemul socialist, că' nu sunt cu noi în focu' muncii!" N-am să vă mai plictisesc acum cu reluarea discursului său copiat după cele ale tovarăşului - cel mai iubit fiu al poporului român - cu greşeli de exprimare cu tot, specifice limbii de rumeguş folosite de clănţăii care-şi câştigau jimbla cotidiană pălăvrăgind sau asudând să încherbăleze nişte nenorocite de note informative către organe

Am tot sperat ca proştii după decembrie 1989 că s-a terminat cu jigodirea şi pupincurismul. N-a fost să fie, căci tot noi i-am împins la conducere prin voturile noastre risipite aiurea pe comuniştii din linia a doua şi apoi pe progeniturile lor. S-a vorbit în prostie despre autonomia locală, care a rămas o formă fără conţinut, câtă vreme finanţarea a rămas tot la dispoziţia structurilor centralizate ale statului corupt până-n măduva oaselor. Iar armatele de birocraţi nu ostenesc să tot dea limbi de control în dosurile şefilor ce continuă cu cinism aplicarea formulei focului muncii, asumată de toate formaţiunile politice care adoră aplecaţiile - fără discriminare de sex, etnie, religie sau alte chestii calificate mai mult sau mai puţin delicate.

După alegerile locale din acest an, am desluşit cel puţin o încercare de abordare diferită a problemelor de către noile structuri. Prefectura mai desfăşurase şi înainte şedinţe în teritoriu, acum a trecut pe această formulă şi Consiliul Judeţean. Este lăudabil ceea ce fac prefectul Cristian Soare şi preşedintele Dan Manu - mai ales - care a început să bată judeţul, pentru a pipăi la faţa locului problemele cu care se confruntă primarii. Dialogul direct uşurează perceperea corectă a realităţii şi inventarierea cazurilor în vederea unei prioritizări de rezolvare. Numai că mai departe este greu de mers, deoarece autonomia locală rămâne o formă fără fond cât timp nu este susţinută financiar. De-a lungul anilor s-au angajat o sumedenie de lucrări de investiţii care nu s-au încheiat pentru că n-au existat banii necesari plăţilor întârziate. Focul muncii - în asemenea cazuri - abia mai mocneşte, pentru că sunt situaţii în care lucrările neterminate nu numai că nu aduc beneficiile aşteptate, dar se şi distrug, îngropându-se astfel o sumedenie de bani. Prefectura şi Consiliul Judeţean inventariază problemele, fac rapoarte pe care le înaintează la guvern şi apoi se pun pe aşteptare. La Bucureşti, deciziile se iau greu şi - de multe ori - în funcţie de presiunile care se fac dintr-o parte sau din alta a spectrului politic. Iar parlamentarii de Argeş - cu mici excepţii - n-au prea excelat în susţinerea intereselor judeţului. Slăbiciune lor a plasat această zonă într-una aproape anonimă, fapt evidenţiat de mutarea multor instituţii deconcentrate prin alte judeţe, în perspectiva regionalizării. Autostrada Piteşti-Sibiu reprezintă o altă neîmplinire, deşi trebuia să fie deja operativă, având în vedere finanţarea pe care i-o asigura UE. 

Vineri, la Curtea de Argeş, reprezentanţii primăriilor din zona noastră au venit să-i întâlnească pe cei de la Consiliul Judeţean. Preşedintele Dan Manu a solicitat presei locale să nu rămână la dezbateri, argumentând că astfel se va putea discuta deschis, fără vreo reţinere. Nu vom face acum autopsia cererii - deşi dacă tot vorbim despre transparenţa actului decizional, ar fi nepotrivit s-o acceptăm ca fiind cea oferită prin comunicate de presă - ci vom aştepta rezultatele întâlnirii. Nu de alta, dar ştim cu ce probleme se confruntă cam fiecare localitate din zonă, ca şi modul în care se acţionează în focul muncii...