Editorial LA ŢINTĂ: DNA - arbitrul meciurilor politice
Nu ştiu cum Dumnezeu se întâmplă, dar fotbalul prezintă multe asemănări cu politica. Şi cu viaţa noastră de zi cu zi, în care se împleteşte râsul cu plânsul. Noroc că nu ne pierdem simţul umorului! Habar n-am dacă ni s-a tăbăcit capacitatea de rezistenţă şi ne-am întărit sufleteşte din ceea ce nu ne-a putut distruge ori dacă ni s-a îngroşat pielea. De fapt, parcă nici nu mai contează, cât timp suntem încă pe picioare şi mai avem puterea de a ne cruci - sincer sau prefăcut - de ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Revenind la fotbal, în ultima etapă, prestaţia unor arbitri a iscat noi scandaluri. Cei care au pierdut, au urlat ca în gură de şarpe că ar fi fost furaţi de cei puşi să împartă dreptatea pe teren, impunând respectarea regulamentelor. Ceilalţi s-au mulţumit să spună diplomatic doar că nu comentează prestaţia arbitrilor. Şi asta nu neapărat pentru că n-ar fi jubilat în sinea lor că alţii au căzut victime ale prostiei sau aranjamentelor celor ce stau în spatele tipilor porecliţi cavalerii fluierului, ci pentru că au destulă experienţă pentru a înţelege că oricând le poate veni rândul. Şi asta cu atât mai mult cu cât sunt cantităţi neglijabile, care predestinează posturilor de victime. Din spirit de corectitudine, trebuie să recunoaştem că sunt totuşi rare cazurile în care se vaită cineva fără s-o încaseze, pentru a stârni compasiunea. Iar modul în care-şi fac datoria în dreptunghiul verde al terenurilor de fotbal unii dintre arbitri este de-a dreptul scandalos, mai ales când o ţin pe-a lor cum că ar fi întruchiparea corectitudinii. Nu vreau să dau exemple, pentru a nu-i plictisi pe microbişti. La fel de adevărat este că această castă care se socoteşte infailibilă, indiferent de rasă, sex, religie, limbă vorbită, orientări sexuale sau politice, se comportă în teren de parcă ar fi cine ştie ce zeităţi păgâne şi face ce-i vine pe chelie, ca nişte magistraţi divini, ce-au înlocuit balanţa justiţiei cu fluierul. Aşa că degeaba se plâng dinamoviştii sau oltenii că au fost furaţi, pentru că totul va rămâne cum s-a stabilit!
Şi pentru că tot am pomenit despre oamenii în robe, devine tot mai evident faptul că ei sunt arbitrii tuturor jocurilor politice. Săptămâna trecută am avut destule dovezi în acest sens. După ce Sebastian Ghiţă a dat-o-n gât pe Laura Codruţa Kovesi cu aşa-zisul plagiat al lucrării sale de doctorat, şefa DNA a ameninţat cu 7.500 dosare politice aflate "pe ţeavă". În replică, fostul preşedinte al României, Traian Băsescu, s-a autodenunţat că ştia din 2014 că fusese falsificat raportul prin care se respingea acuzaţia de plagiat al d-nei Kovesi. Oare ce s-a întâmplat atât de grav între părţi pentru ca destul de repede să se transforme vechea iubire în ură, iar un tip abil ca Băse să rişte o acuzaţie de favorizare a infractorului?... Personal privesc cu reţinere acest circ mediatic. Dar şi cu teamă, căci se spune că nu iese fum fără foc. Neavând la dispoziţie opisul dosarelor d-nei Kovesi, nu pot să trec cu vederea faptul că vreo câteva măcar din cele 7.500 s-ar putea dovedi întemeiate. Şi cum ele vizează oameni grei din vârful piramidei puterii de stat, nu pot să nu mă simt strivit de ideea că noi, ăştia din categoria celor apelaţi cu "băi cutare", care trăim de azi pe mâine, suntem nişte amărâte de gângănii comparativ cu cei care pot subtiliza sute de mii sau milioane de euro fără să se teamă de pedeapsă. Tocmai de aceea socotesc că este imoral să fie ţinute la sertar dosare acuzatoare pentru unii sau alţii, cu scop de şantaj politic sau de orice alt fel. Iar cei care-o fac, distrugând imaginea unor oameni şi liniştea noastră, trebuie să răspundă, mai ales când totul se dovedeşte a fi o făcătură sau când nu pot să probeze ceea ce se susţine. Pentru că noi îi plătim pe magistraţi să fie deştepţi, nu să mimeze prostia! Procurorii de la Ploieşti l-au scos în factor prim pe liderul liberal Vasile Blaga, care a fost pus sub control judiciar pentru prezumate fapte de corupţie. Urmarea: dumnealui a demisionat din postura de copreşedinte al PNL şi a lăsat-o pe Alina Gorghiu singură la manşă. Analizând realist situaţia, nu este o fericire nici pentru dumneaei, căci Blaga îi servea ca un scut în faţa pretenţiilor foştilor pedelişti, pe care acum trebuie să le înfrunte cu pieptul scos în bătaia vântului fără vreun paravan. S-ar zice că şi liderul PSD, Liviu Dragnea, are o sabie a lui Damocles sau cum s-o mai fi numind deasupra capului, ca şi predecesorul Ponta. Aşa că, într-un fel sau altul, va trebui să-şi mai îndulcească discursul cu accente "contras" la adresa puterii. Şi pare că aşa face, câtă vreme a început să dea cu barda şi omul numărul doi în ierarhia statului român, preşedintele Senatului, Călin Constantin Anton Popescu Tăriceanu, când a realizat că deşi are numele mai lung decât partidul, este posibil să rămână pe dinafara guvernării după alegerile din 11 decembrie. Şi teama asta este atât de mare încât îl face să uite de ameninţarea cu nişte dosărele privind pretinse păcate din vremea nu ştiu câtei neveste. Concluzia care se impune, pentru cei ce sunt pe dinafara jocurilor politice, este aceea că DNA şi-a asumat deja destul de pregnant, ca să nu spunem agresiv, rolul de arbitru. Şi că nici măcar Nostradamus n-ar putea anticipa cui, când şi în ce împrejurări îi va bate ceasul...
