După 40 de ani

S-au împlinit sâmbăta trecută 40 de ani de la inaugurarea Transfăgărăşanului, pe 20 septembrie 1974. Drumul traversează culmile muntoase ale Făgăraşului, ajungând la Sibiu şi este considerat unul dintre cele mai frumoase din lume. Realizarea lui a fost încredinţată de Ceauşescu trupelor de geniu ale Armatei Române şi a presupus un efort financiar şi uman greu de imaginat astăzi. Se apreciază că peste 50.000 de oameni au lucrat pe acest şantier, în condiţii extreme, însă rezultatul e de-a dreptul spectaculos: fumuseţea şi măreţia drumului sunt azi unanim apreciate. Peisajele montane mirifice, lacurile Vidraru şi Bâlea, celelalte obiective de pe traseu pot fi admirate, din păcate, doar vara, în restul anului şoseaua fiind închisă, ceea ce e, neîndoielnic, un handicap în dezvoltarea turismului pe Valea Argeşului. Din acest punct de vedere, două lucruri sunt esenţiale: înfiinţarea unor staţiuni şi construcţia autostrăzii Piteşti-Curtea de Argeş. Din păcate, ambele proiecte bat pasul pe loc, deşi turismul e considerat drept singura cale de dezvoltare a zonei noastre. S-au desfăşurat în ultima vreme mai multe acţiuni de promovare a Argeşului de nord, cu tradiţiile şi monumentele sale unice, unele cu finanţare europeană. Proiectul de la Moliviş, care prevede două pârtii de schi, telecabină, spaţii de cazare şi alte dotări importante beneficiază de un suport comunitar, dar e în pericol să se năruie dacă primăriile implicate nu vor reuşi să scoată fondurile de cofinanţare. Aşteaptă în stand-by proiectul de la Oticu al primarului Sava şi cel de la Cumpăna. Motivele invocate ţin mai ales de bani, dar e limpede că şi influenţa politică a diminuat mult după trecerea lui Constantin Nicolescu pe linie moartă, din ultimii ani. Alte zone - Valea Prahovei, în special - au fost evident favorizate, de vreme ce doar scoaterea din fondul silvic a terenului de la Moliviş a durat vreo câţiva ani! Ce să mai vorbim despre autostradă, când nu există nici măcar studiul de fezabilitate, iar termenul de finalizare al ei este amânat, încât pare tot mai greu de imaginat că va fi terminată vreodată! Prin hârtoape şi doar trei luni pe an, nu se vor buluci turiştii pe Transfăgărăşan, oricâte proiecte de promovare vor iniţia autorităţile locale şi agenţii economici. Concluzia ar fi că la 40 de ani de la deschidere, Transfăgărăşanul e tot cam ca atunci, poate chiar într-o stare mai proastă, şi mare minune dacă nu va fi la fel şi după încă patruzeci... 

 

 

Pin It