Editorial LA ŢINTĂ - WUNDERLAND

Written by Doru BOBI on 18 Ianuarie 2017.

Pe zi ce trece, România îşi asumă tot mai apăsat acest statut. Se transformă, biata de ea, într-o Ţară a Minunilor, lepădându-şi - cu părere de rău mai mult bănuită decât simţită - straiul mioritic. Sau cel puţin aşa se chinuie scrâşnit-teutonic să ne impună visul său Herr Klaus. Werner trăieşte oniric într-un spaţiu nibelungic, peste care vrea să domnească absolut. Şi pentru a ne stăpâni, asudă din greu, încercând să ne prostească! Văzând că nu ne putem ridica la înalta-i înţelepciune a muţeniei salamului săsesc - ca prin nu ştiu a câta minune a lumii - i s-a dezlegat limba. Iar când a început să blodogărească, cică a crăpat Iliescu de ciudă. Păi, da, că-n cei zece ani petrecuţi la Cotroceni în cele trei mandate despre care 'mnealui s-a chinuit să ne convingă că de fapt ar fi fost numai două - cât era constituţional - n-a reuşit să fie atât de neînţeles ca Iohannis în cuvântarea de zece minute pe care a recitat-o chinuit în seara zilei de 17 ianuarie 2017 A.D. (Anno Domini). Şi martori sunt dumnezeii lui ideologici - Marx, Engels, Lenin şi tătucu' Stalin - că a făcut totul ca să nu-i dezamăgească, slujind crezul învăţat la vremea tinereţii sale zbuciumate, când îi cânta cu balalaica sau armonica serenade d-nei Ninocika, chemând-o să joace kazaciok-ul la Universitet Drujbî Narod! Adică, mai pe limba cronicarilor care se dau că "se trag de la Rîm", de la Universitatea Prietenia Popoarelor, unde se studiau metodele câştigării luptei de clasă prin reprimarea "duşmanilor poporului" în celulele de la Lubianka sau prin lagărele pierdute prin taigaua siberiană. Ce amintiri frumoase, dar dureroase, acum, după retragerea impusă de vremuri şi de plictisul popular, care nu i-a mai lăsat loc de întors. Faptul că-şi schimbase şapca proletară cu pălăria burgheză nu-l putea transforma în lord, căci când deschidea guriţa, săreau aşchii din limba lui de lemn! Nici măcar prezenţa lui Piotr Walterovici Neulander-Roman, şcolit prin Occident când era "pe bice" cu Zoe Ceauşescu şi deprinsese vorbirea-n limbi, nu l-a ajutat prea mult. Aşa că s-a lepădat de el ca de păcatele comune "emanate" dinainte de decembrie 1989 şi continuate în anii care au urmat, dar pe drumuri separate... Nici în cele mai rele coşmaruri nu şi-ar fi putut închipui Ivan Ilici că-l vor ajunge blestemele morţilor taman la vremea tuturor neputinţelor şi că va fi silit să dea cu subsemnatul pentru mineriade şi alte blestemăţii, împreună cu Petia, evoluat în Pedro - şi cu ceilalţi acoliţi ai lor!... Mamă, ce mai (ghin)Ion Iliescu pe amărâtu' de el...

Boje moi, boje moi, săptămâna asta a fost una neagră pentru nea Nelu, care s-a prezentat ca un Neica Nimeni în faţa procurorilor militari luni, pentru ca marţi seara să constate cu regrete interne şi internaţionale că limba de lemn a aritmeticii lui e de tot rahatul comparativ cu cea a fizicii lui Santa Klaus Iohannis. Discursul lui referitor la eliberarea din funcţie a generalului SRI Florian Coldea şi trecerea în rezervă la cerere, după ce comisia specială internă îl găsise curat ca lacrima la toate acuzaţiile fostului deputat-fugar Sebastian Ghiţă, poate fi o capodoperă de autism primar. Nici dracu' n-ar pricepe cum se face că un tip nevinovat trebuie pensionat, dar nici cum stă treaba cu metafora liniilor roşii trase pentru delimitarea politicii de "servicii" şi viceversa! Probabil că auzind de liniile roşii l-au apucat toate furiile pe ciolavek-ul Ivan Ilici Iliescu, omul care s-a simţit jefuit în moştenirea ideologică de către preşedintele în exerciţiu. Şi l-a făcut să regrete amarnic că nu-şi trăieşte amurgul vieţii la Moscova, unde o femeie adevărată, nu cum sunt "covesitele" noastre, a propus ca violenţa în familie să nu mai fie penală, dacă numărul caftelilor sănătoase între soţi nu depăşeşte una pe an. Ah, dac-ar mai fi fost preşedinte la Cotroceni, n-ar fi ezitat să-i facă d-nei Carmen Iohannis o statuie în curtea palatului, în cazul în care s-ar fi dovedit mai tare cu fapta decât rusoaica Elena Mizulina, cu legea pe care a impus-o în ţara lui Putin...

Revenind la preşedintele în exerciţiu, marţi seara, s-a luat iar la luptă cu umbra majorităţii parlamentare care-i stă în gât după alegeri, pentru că oamenii i-au interzis prin vot să aibă guvernul lui "cioloşiohannsit" şi le-a cerut rătăciţilor să-i vină alături. Motivaţia sa - "România e numai una!" - i-a făcut pe unii să-l bănuie că după ce i-a tăiat "răul" de Liviu Dragnea două treimi din salariul prezidenţial, s-a întors cu faţa către popor şi se arată gata să se facă şi manelist. Ce vremuri trăim, dragilor, cu ce moravuri, unglaublich! - ca să mă înţeleagă şi Herr Klaus. Păi, în ălea tradiţionale, dacă o găină se trezea cântând cocoşeşte după ce se oua prin cuiburi străine, i se lua gâtul, ca să nu aducă pagubă-n gospodărie, nu era urcată pe cracă ministerială şi apoi coborâtă la "beciul domnesc", fără bideu şi alte marafeturi de fiţe! Unele mai fără noroc erau puse la zid, nu făcute şefe de partid, chiar dacă nu erau de rasă merinos! Şi tocmai de aceea ţărişoara asta, pe care ticăloşii de noi o populăm "cu voie vegheată" de la stăpânul cel mare de la Cotroceni, va fi cu adevărat Wunderland numai atunci când vom învăţa să-i dăm deplină ascultare şi supunere ca unui despot luminat, cum s-a vrut şi nea Nelu. Numai că vremelnicul stăpân de azi uită un lucru tare simplu: "În ţara noastră românească, vrem înşine stăpâni să fim!" Şi asta nu e manea, e cântec patriotic, mein Herr!

Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l acum şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!