Editorial LA ŢINTĂ - Graţierea pesediştilor
"Dacă Liviu Dragnea şi actuala coaliţie care conduce ţara îşi va îndeplini programul de guvernare, să nu te miri dacă eu, care am luptat dintotdeauna contra lor, voi deveni votant al PSD! N-am să le fac propagandă, dar voi căuta să mă revanşez astfel pentru cazul singular în care o formaţiune politică şi-ar onora promisiunile electorale. Şi nu neapărat pentru că m-ar avantaja şi pe mine unele măsuri, ci pentru că ar veni în ajutorul milioanelor de români disperaţi de nedreptăţi, sărăcie şi lipsuri care, acum, ar întrezări o rază de speranţă într-o viaţă mai omenească". Aceasta a fost declaraţia care m-a pus pe gânduri. Şi nu pentru că venea din partea unui tip pe care l-am ştiut dintotdeauna cu orientare politică de dreapta, care - la vremea lui - chiar a contat destul pentru a se încerca atragerea lui spre social-democraţie. Retras din tumultul vieţii politice, dumnealui nu pierde din ochi ceea ce se întâmplă în arena publică, pentru că iubeşte viaţa şi lumea asta a noastră - aşa cum e ea - cu micile bucurii şi marile dezamăgiri de care se leagă numele unor tipi în care a crezut prea mult comparativ cu posibilităţile lor reale de rezistenţă la tentaţiile unei existenţe lejere cu minim de efort. Omul despre care vă vorbesc i-a graţiat pe cei ce i-au greşit, dar nu i-a uitat. De ce n-ar face-o la fel şi cu adversarii de altădată, care cel puţin nu l-au pupat în faţă, ca să i-o poată trage mai adânc şi mai apăsat pe la spate, când li s-a dat bine, până când l-au scos definitiv pe linie moartă?... Omeneşte se simte îndemnat să le mulţumească pesediştilor dacă-i dau lui şi părinţilor o pensie ceva mai apropiată de acoperirea costurilor minime ale vieţii ori copiilor un salariu decent, care să nu-i oblige să-şi ia lumea-n cap, ca să nu mai fie acasă slugă la dârloagă.
Am pomenit termenul de graţiere pentru că tot se face atât tapaj pe tema asta şi unii chiar au ieşit în stradă, ca să protesteze "spontan", în frunte cu o parte dintre foştii guvernanţi tehnocraţi. Ăştia par să-şi fi identificat cel mai potrivit stăpân politic în persoana "marelui lider" Nicuşor Dan, după ce liberalii s-au dovedit a fi - judecând prin rezultatele alegerilor parlamentare - nişte aschimodii politico-utopice ţinute în zgarda prezidenţială. Dacă au sperat să repete povestea din noiembrie 2015, când l-au făcut pe Ponta să demisioneze - pentru că PSD avea interesul s-o facă şi aştepta numai prilejul potrivit - miercuri seara nu le-a mai ieşit. Au dat cu mucii-n fasole, cum făcuse dimineaţa şi cel ce se vrea recunoscut a fi "cavalerul fără teamă şi prihană" Klaus Iohannis von Kotroceni, cu vizita inopinantă la sediul guvernului. Haideţi să nu ne mai ascundem după degete: graţierea şi amnistia interesează deopotrivă pe toată lumea, chiar şi pe cei ce se opun! Nefiind de specialitate, nu-mi pot da cu presupusul, dar pot bănui că sunt unii aruncaţi în puşcărie sau puşi să plătească aiurea pentru oalele sparte de alţii. Argumentul suprem al modului tâmpit în care s-a împărţit dreptatea la noi stă în compensaţiile de milioane euro pe care statul român - deci noi, plătitorii de taxe şi impozite - le-a achitat pentru sentinţe date de judecători care s-au retras bine, mersi, cu pensii al căror nivel te fac să vorbeşti ca Moise-n pustiu, căci nu li s-a imputat un bănuţ măcar! Deci, avem probleme mari cu înfăptuirea actului de Justiţie în România, pentru că reforma în sistem a fost doar clamată, nu şi realizată. Dacă un potenţial condamnat - şi în această categorie poate intra oricare dintre noi, oamenii de rând - citeşte un text de lege, nu înţelege mai nimic. Specialiştii îi vor spune că e chestie de artă a interpretării. În aceste condiţii, bietul amărât e la dispoziţia sistemului care acţionează pe modelul kaghebisto-securist şi am ajuns să ne temem să vorbim deschis şi între noi, ca să nu fim înregistraţi şi să ne autoacuzăm sau să-i băgăm pe alţii în belele. Iar dacă PSD vrea să modifice nişte legi, astfel încât să nu mai stea cineva în ţara asta cu bocceluţa pregătită pentru clipa când va fi "ridicat" pentru că a displăcut cuiva, eu nu pot să refuz din start o astfel de tentativă. Sigur că Liviu Dragnea poate fi unul dintre beneficiari, după ce a primit o condamnare menită să fie exemplu şi pentru ceilalţi. Cei ca mine ştiu că a fost ştampilat ca infractor pentru că a chemat lumea la votul de la referendumul din vara lui 2012, pentru demiterea preşedintelui României, deşi apelul era perfect constituţional. Traian Băsescu şi cei de la UDMR au îndemnat cetăţenii să stea acasă şi să nu voteze, faptă perfect anticonstituţională - în minţile noastre de oameni simpli, care nu ştim să interpretăm legile. Ca unul care a votat, şi nu pentru că m-a îndemnat Dragnea s-o fac ori Băsescu să n-o fac, nu înţeleg de ce Justiţia noastră i-a condamnat pe unii şi i-a ignorat pe alţii. Şi-atunci, iertat să fiu, ca şi amicul cu care am deschis tema de astăzi, îi voi graţia cu dragă inimă pe guvernanţii care-mi vor crea condiţiile necesare ca să trăiesc omeneşte barem în amurgul vieţii...
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l acum şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
