Editorial LA ŢINTĂ - Blestemul găurilor negre
Cu găurile ne confruntăm dintotdeauna şi nu ştim cum mama dracului să le acoperim, fie că sunt informaţionale, de buget sau de altă natură. Pe timpul lui Ceauşescu, noi - cei născuţi mai devreme - nu ştiam dacă şi în cine să ne încredem. Pentru că exista convingerea că Securitatea era omniprezentă şi ne monitoriza chiar şi numărul respiraţiilor pe minut, încercând să descopere câte erau antiregim. Regimul comunisto-ceuşist, să fie clar! Misterele dispariţiei sale cu ale soţiei se păstrează şi azi, pentru că nu era în interesul beneficiarilor - în frunte cu Iliescu - să se afle adevărul despre ceea ce s-a întâmplat în decembrie 1989, când Nicolae şi Elena Ceauşescu au fost executaţi ca nişte câini pe o sentinţă de condamnare decisă dinainte, închisă în plic şi pronunţată într-un simulacru de proces. La fel s-a întâmplat cu mineriadele sau cu victoriile la alegerile prezidenţiale, fie că este vorba despre Ilescu, Constantinescu, Băsescu şi Iohannis. Fiecare are găurile lor negre, pentru că s-au cam dat destule peste cap, astfel încât lucrurile să pară că au fost împotriva cursului firesc al lucrurilor. Enigme sunt şi vor mai fi, iar câtă vreme nu se vor lămuri cel puţin acelea care n-ar aduce prejudicii siguranţei statului, vom trăi sub imperiul tuturor speculaţiilor şi bănuielilor. Spun asta cu responsabilitatea celui care vede cum oamenilor le-a revenit nu numai teama de a vorbi între ei, inclusiv la telefon, dar şi cea de ziua de mâine. Pentru că haideţi s-o spunem pe cea dreaptă şi cinstită: cei mai mulţi dintre noi nu trăim cu mult mai bine decât în vremea lui Ceauşescu! Şi judecând după cei peste 27 ani de deziluzii care s-au scurs pe lângă noi, n-avem motive să fim mulţumiţi, dacă ne uităm cum alţii au devenit ca peste noapte miliardari şi şi-au făcut legi pentru ei, ca să poată să ne jefuiască pe toţi chiar şi de speranţele într-o viaţă mai bună pentru copiii noştri, dintre care unii şi-au luat lumea în cap, scârbiţi de ticăloşiile de aici. Şi în categoria asta intră faptul că unii muncesc prea mult şi sunt plătiţi mizerabil, iar alţii - sprijiniţi politic - au fie parte de sinecure, fie de alte mijloace necinstite ca să-şi tragă şpăgi grele de ordinul milioanelor de euro. Iar când unii dintre ei cad pradă răzbunărilor foştilor acoliţi, se dau de ceasul morţii să se victimizeze. Partea bună este că, din disperare, şi-au luat inimile în dinţi şi au început să dea pe faţă anumite complicităţi ale vinovăţiilor. Dacă acestea vor aduce un început de curăţare a corupţiei sau se vor mermeli lucrurile ca şi până acum, nu se poate estima. Deci, iată, suntem în faţa altei găuri negre!
În ciuda tuturor acestor lucruri demne de zona crepusculară, a dezbinărilor şi tuturor diversiunilor politice, România merge înainte, pentru că noi suntem uniţi prin limba vorbită, prin durerile comune şi, de ce nu, prin simţul nedezminţit al umorului mai sec decât al englezilor şi infinit mai băşcălios. Iată de pildă un exemplu: ultimii doi preşedinţi ai ţării s-au avut cu premierii ca şoarecele cu pisica. Băsescu a pornit la drum cu Tăriceanu în 2004, iar premierul şi-a încheiat mandatul la braţ cu PSD-ul care-l sprijinea să nu-l dea jos "cotroceanul". Dar l-a ţinut în braţe pe Boc până când a dat de pământ USL-ul cu MRU. Şi pe urmă, s-a ţinut - de ochii lumii - în colţ cu Ponta, cu care aranja totuşi prin Elena Udrea şi alţii numirea Laurei Codruţa Kovesi la DNA. Şi Iohannis l-a iubit pe Ponta ca sarea-n ochi, iar acum, cum nu contează Grindeanu, se sfâşie cu şeful lui, Dragnea, în care vede un potenţial contracandidat la alegerile pentru Cotroceni, din 2019. Perdantul este însă poporul român! Trebuie să constatăm că şi Băsescu şi Iohannis au avut şi au simpatii aviare: primul pentru puicuţe, al doilea pentru răţuşte - căci se spune că urmaşul lui Burebista, Decebal şi Mihai Viteazul ar vrea să facă un lac la palat pentru acestea, iar teleormăneanul Dragnea "l-ar fi ras" la buget. Şi de-aia ar fi amânat avizul pe proiectul de buget naţional până mâine! Glumesc, desigur!... Nu ştiu însă ce glumă este revenirea lui Miuţescu lider interimar al PNL Argeş. Cică săptămâna trecută l-ar fi votat vreo 19 din 22 primari şi acum mingea este în terenul Bucureştiului. Susţinătorii dumnealui spun că i-au convins şi pe cei ce nu-l prea înghiţeau să-l voteze ca să se termine cu politica de domnişoare dusă de fosta conducere a liberalilor argeşeni. Problema celorlalţi membri - fără funcţii de decizie - este dacă eventuala reinstalare a fostului deputat în fruntea filialei argeşene, prin alegeri, va conduce automat şi la repunerea în drepturi a "Cabinetului 2..." Vorba maestrului Cristoiu: "Şi asta e o altă gaură neagră!"
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
