Editorial LA ŢINTĂ - "Fane, tu eşti pentru noi, Cătă Rădulescu doi!"

Deşi sună a scandare de galerie de fotbal, nu e. Este mai degrabă un strigăt de revoltă, de lehamite, adresat lui Ştefan Dumitrache. De care, este clar, colegii din PSD se tem. Şi pentru că şi ceilalţi consilieri locali de la Curtea de Argeş îi permit să se manifeste cum îi vine pe chelie, tipul a început să se creadă infailibil. Şi nu de ieri, de azi şi-a pierdut busola, ameninţând să devină un caz patologic, obiect de studiu. Faptul că a fost lăsat în duşii lui - cum se spune popular - mă face să bănuiesc că au fost interese ca să-l împingă pe panta pierzaniei. Şi e păcat, pentru că este un depozitar de informaţii diverse, acumulate din lecturi pasionate şi din setea de a şti mai mult decât cei din jur. Numai că a căzut în capcana narcisismului şi a ajuns să se comporte ca ucenicul vrăjitor. Habar n-am dac-a fost mereu aşa ori l-a luat capul când s-a văzut consilier local. Semnalul l-a dat când, în primele luni de activitate în legislativul de la Curtea de Argeş, l-a jignit crunt pe fostul consilier local Gheorghe Bugeac. Peremistul ajuns la al doilea mandat, care se dovedise a fi unul dintre cei mai sârguincioşi şi riguroşi aleşi locali, i-a sugerat să mai citească, înainte de a veni cu propuneri fistichii. Se referea, desigur, la legislaţia pe baza căreia funcţiona administraţia publică locală. Dar "bobocul" de atunci Fane Dumitrache a luat-o ca pe un afront personal şi s-a exprimat ireverenţios la adresa adversarului politic, deplângându-l arogant că n-a citit titluri şi autori care să egaleze numărul cărţilor studiate de el! Şi cum n-a fost taxat de colegi la timp, şi-a luat avans la aprindere. Iar faptul că fostul lider al PSD, primarul Nicolae Diaconu, i-a dat frâu liber, s-a constituit într-o circumstanţă favorizantă. Este ştiut că lui "Jefe" - cum îi ziceau pupincuriştii de serviciu - i se fâlfâia de politica PSD. Toată viaţa a făcut-o pe cea a banului, având capacitatea de a "mirosi" posibilităţile de câştig de la distanţe de ani lumină. Aşa că a acţionat mai mult pe partea economico-administrativă, folosindu-şi la maxim abilităţile considerabile de alchimist sau de norocos care a făcut mereu casă bună cu câştigul. Aşa s-a trezit Fane Dumitrache, atunci când a fost aruncat în arenă să se lupte cu "băsiştii", că ar putea fi un soi de ideolog al PSD. După ce a câştigat prin concurs postul de manager la Muzeul Municipal, s-a descoperit în oglindă, la bărbieritul de dimineaţă, că era os de Basarab. Şi nici nu s-a mai bărbierit, speriat probabil de revelaţiile care i-ar mai tulbura existenţa excitată de energizante! Firesc, a început să se dea istoric, deşi era licenţiat în chimie şi abia se înscrisese la facultatea de profil... Nu s-a ostenit cineva să-l pună la punct la timp şi dom' manager Dumitrache s-a luat la luptă pe viaţă şi pe moarte cu Arhiepiscopia pentru Biserica Domnească. I-a dat cu tifla secretarului Radu Chirca, specialistul în legi care a avertizat public în repetate rânduri că se vor pierde banii comunităţii. Greu de spus cât de istoric este Ştefan Dumitrache, dar acum se poate recunoaşte fără teamă de a greşi că a intrat în istorie ca personajul care a pierdut Biserica Domnească! Şi-a făcut pofta pe banii comunităţii şi nu i-a luat cineva jugulara cu secera, dar nici nu i-a dat cu ciocanul în cap! Pentru că, la urma urmei, ce înseamnă câteva zeci sau sute de milioane lei vechi, comparativ cu cele 67 miliarde plătite pentru proiectul ratat al parcului fotovoltaic?...

Dac-ar fi avut pic de respect faţă de comunitate, şi-ar fi cerut scuze pentru că a pierdut lupta cu Arhiepiscopia. Dar cum îşi supraevaluează propria-i importanţă, se zgârie rău dacă i se pomeneşte despre necesitatea de a-şi prezenta raportul de activitate la Muzeul Municipal. Şi, aşa cum a fost educat la lecţiile de învăţământ politico-ideologic din "iepoca" ceauşistă, plasează pe oricine nu este de acord cu el drept "duşman de clasă". N-aş risca să afirm că dac-ar avea un AKM la îndemână - ca tovarăşul deputat Cătălin Rădulescu - n-ar ieşi cu el în agora şi nu i-ar secera pe cei ce nu cad în admiraţie faţă de augusta-i persoană, fericiţi că-i sunt contemporani. Omul pare a fi Guliverul rătăcit într-o ţară a piticilor. Care ar putea fi oricine dintre noi, începând cu primarul Costică Panţurescu şi viceprimarul Gabriel Jubleanu şi terminând cu ultimul coleg din PSD, din legislativ sau cu cel mai de jos concitadin ori compatriot. "Istoricul" Fane Dumitrache vede fascişti peste tot, exact ca guru Ion Iliescu în 1990. "Cine nu este cu mine, este împotriva mea!" - rămâne deviza parafrazată pe care pare să şi-o fi înscris pe blazonul său de cavaler templier, luptător împotriva preşedintelui ţării, de sânge teuton. Şi împotriva celorlalţi "untermensch", care nu-i cântă în strună şi pe care-i categoriseşte cum îi vine la gură, pentru că n-are la dispoziţie lagărele de exterminare de altădată şi nici nesfârşite Siberii îngheţate ca să-i trimită la reeducare. Mi-e groază să nu-i vină cumva ideea de a reînvia oroarea din anii '50 ai veacului trecut, cunoscută în istoria adevărată drept "Fenomenul Piteşti"... Şi, în acest sens, mă risc să spun că Ştefan Dumitrache a devenit un pericol pentru PSD, căci atrage mai multă ură decât simpatie din partea oamenilor care nu au pretenţiile sale. Este de datoria colegilor de partid să-l salveze înainte să se piardă definitiv, căci poate încă să fie un om care să performeze, dacă i se vor scoate fumurile gloriei din cap. Altfel, vorba liderului judeţean al PSD, senatorul Şerban Valeca: "Orice pasăre pe limba ei piere!" Ar fi oare păcat să i se scrie acest epitaf pe cariera politică ori - dimpotrivă -  un act de dreptate, care să mai oblojească durerea jignirilor aduse multora dintre cei cu care s-a ciocnit?...

Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!