Editorial LA ŢINTĂ - Poveştile "şeherezadei" Olguţa Vasilescu
Au ascultat-o cu gura căscată atât angajaţii, cât şi pensionarii sau beneficiarii de ajutor social, "specialii" şi tot ce s-o mai fi găsit pe piaţă. Păi, da, atunci când îşi dădea domniţa ochii ei de pisică vicleană peste cap, rostogolindu-i spre bretonul vopsit în culoarea partidului care a luat-o de suflet de la răposatul tribun Vadim şi începea să deşire ca-n transă toate minunăţiile din "O mie şi una de nopţi", răsturnând Cornul Abundenţei peste capetele lihotiţilor, fiecare se simţea în al nouălea cer. Numai că poveştile ei erau bruiate de califul Harun Al Liviu ibn Dragnea, care fie plusa, fie tăia cu iataganul marker-ului, brutalizând fără milă hârtia nevinovată sub lumina reflectoarelor camerelor de luat vederi, de nu se mai înţelegea mare lucru! Şi după ce s-a dus de haram djinul din lampa lui Aladin Grindeanu, tovarăşa-doamnă Olguţa a căzut în dragostea poporului de la nivelul "Mânca-o-ar mama" la "Arză-o-ar focu'!" Nu mai zic că unii mai neduşi pe la biserică şi mai nespovediţi i-au umplut frigiderul numai cu produse româneşti!... Toată beleaua i-au adus-o nenorociţii de la posturile TV care, neavând altceva mai bun de făcut, au băgat şi bagă la greu strâmbe-n paradis, transmiţând mesaje teroriste cum că este pe cale să se ducă pe pustii salariile, că pensiile sunt în pericol să nu se mai plătească, că statul va confisca Pilonul II de pensii, că se va băga haiduceasca taxă de solidaritate, ca să nu se îngheţe pensiile speciale, dar - mai ales - că preţurile o vor lua din nou razna! În ciuda zgripţuroaicei cu crenguţa de la DNA, Olguţa nu se lasă agăţată şi rătăcită pe Tel Drum şi-i dă înainte cu poezia memorată la oglindă despre al nu ştiu câtelea proiect de pensii, dintre multele scoase în rafală de actuala guvernare. Că' la promisiuni e tare, trebuie să recunoaştem!
De ce sunt oamenii de rând nemulţumiţi? În primul rând pentru că au sperat cu totul altceva anul trecut, când au votat la greu PSD-ul în care vedeau întruparea unui alt Mesia coborât pe pământ. Mărturisesc că deşi nu sunt bigot, mi-a fost frică să nu se comită blesfemia de a vedea în Liviu Dragnea un adevărat Mântuitor, gata să-şi asume rolul de deschizător de drumuri în Circulaţie şi să spună cu voce bubuitoare, pe sub mustăcioara lui "şucară" pentru care-l invidiază toate fructele parchetare: "Lazăre, ridică-te şi umblă!" Normal că i-a apucat disperarea când au descoperit după ce şi-au primit pensiile în iulie că s-au cam ales în plus doar cu praful de pe tobă. Poştaşii au făcut scurtă la limbă ca să-i lămurească pe nemulţumiţi că, probabil, se făcuseră nişte greşeli de calcul şi că se vor regla luna viitoare. Refuz să-mi închipui cu ce s-au trezit pe cap casele judeţene de pensii şi asigurări sociale!... Posturile de televiziune au făcut rating cu deschiderea microfoanelor pentru nemulţumiţii care au putut să intre în dialog - în general - cu cine ştie ce habarnişti, care-şi dădeau şi ei cu presupusul. Faptul că se făceau de râs în faţa celor un pic mai familiarizaţi cu subiectul conta mai puţin, dacă puneau în balanţă valorizarea pe care o câştigau la capitolul imagine. Acum, fie vorba-ntre noi, puţin lucru este să stârneşti invidia colegilor de partid, a neamurilor, a prietenilor şi duşmanilor, a amantelor părăsite sau care şi-au luat papucii şi i-au mutat sub alt pat?... Nenorocirea este că au rămas nişte "cestiuni arzătoare la ordinea zilei" nelămurite. Lista lor este atât de lungă încât nici ministresa Olguţa Vasilescu n-ar putea să le dea răspunsuri satisfăcătoare în viaţa asta! Iar despre alta, cu revenirea pe post, mi-e greu să zic cine şi-ar dori-o cu adevărat. Sigur că dacă dumneaei s-ar reîncarna într-un cetăţean de rând, n-ar avea cine şi de ce să cârâie!
Haideţi să trecem în revistă câteva. Mulţi nemulţumiţi au protestat contra pensiilor sociale de 520 lei, declarându-se revoltaţi că se face pomană cu unii care n-au contribuit la sistem, dar primesc cu 100 sau 200 lei mai puţin decât ei, care au muncit cu carte de muncă zeci de ani şi au plătit conştiincios asigurările legale. Alţii au luat filă cu filă calendarul creştin când au pomenit pensiile speciale, aflate cam în aceeaşi situaţie. Iar argumentele lor nu sunt deloc de ignorat pentru că, într-adevăr, unele intră în categoria definită de multă vreme drept a celor nesimţite.
Pentru a-mi explica poziţia, am să vă dau un exemplu. Ieri dimineaţă am mers la spital pentru a face o programare pentru analize. Am ajuns acolo înainte de ora 07.00, pentru a fi la fix, cum mi se spusese în urmă cu o lună de zile. Am găsit la coadă circa 40-50 persoane şi în urma mea s-au aşezat încă pe-atâtea, încât coada se lungise şi pe scări, spre etajul inferior. Toţi acei oameni veniseră pentru că aveau probleme de sănătate şi pentru că nu-şi permiteau să plătească la laboratoare private costurile analizelor indicate de către medici. Şi nu erau numai din categoria celor ajunse în amurgul vieţii... Este ştiut faptul că la români, coada este un fenomen social, unde oamenii se eliberează de frustrări. Nici picat cu ceară n-am să vă spun ce-am auzit acolo, vizavi de pensii şi alte chestii. Şi acelea erau poveşti triste, cumplit de adevărate, despre boală şi sărăcie, nevoi şi nedreptăţi, ticăloşii, dar şi gesturi umane de înaltă valoare morală. "N-o să mă credeţi, dar am întâlnit un doctor la Bucureşti care a operat-o pe mama şi n-a vrut să ia 1 leu şpagă! Ăluia chiar că merita să nu i se impoziteze venitul, dar celui care m-a operat pe mine, ar trebui să i se ia şapte piei de pe el!" D-na Olguţa Vasilescu, de la astfel de poveşti trebuie să porniţi atunci când vreţi să faceţi dreptate socială, nu de la cele care sunt inspirate de necesităţi politice de moment! Şi această recomandare este valabilă şi pentru cei ce vă vor urma în post, căci - vă place sau nu - n-a fost veşnicită până acum decât Împărăţia Cerurilor...
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
