Editorial LA ŢINTĂ - Ghiţică, umbra lui Bolo la Curtea de Argeş

Într-un oraş istoric, aşa cum este al nostru, n-ar trebui să ne mire convieţuirea cu umbrele. Sau cu fantomele - dacă agreaţi mai mult formula. Bunăoară, Ştefan Dumitrache - dac-ar ţine cu tot dinadinsul - ar putea să scrie vreo câteva tomuri despre vorbele de taină pe care le-ar fi schimbat cu voievozii din dinastia Basarabilor în lungile nopţi de veghere din crucea iernii sau a unei veri caniculare care ar topi şi pietrele de bazalt de pe vechiul Drum al Regilor, pe unde le-o fi ascuns Ioan Ghiţă, şeful de la SPGC. Care adoră să fie poreclit director, pentru că ADN său craiovean nu acceptă altceva, că doar nu şi-ar fi luat picioarele la spinare, plecând în pribegia valahă, ca să rămână tot aşa! Iar la noi şi-a găsit adăpost în umbra unui concitadin ce prinsese rădăcini pe-aici şi care avea să ajungă şef de partid, parlamentar şi far călăuzitor pentru mulţi tineri cu aspiraţii politice. Iar Ioan Ghiţă părea să se înscrie perfect în profilul liberal, fapt dovedit de liber-schimbismul de care a dat dovadă acum câţiva ani, atunci când - deşi semnala la derută sau în virtutea obişnuinţei spre dreapta, a virat-o scurt la stânga, ca să-şi păstreze postul de şef de serviciu public pe strada Unirii. Sau cel puţin aşa suna scuza oficială, aruncată pe piaţă spre iertarea păcatelor de către fostul deputat şi mentor, Adrian Miuţescu.

Ca să n-o mai lungim, căci nu suntem la judecata de apoi, Ioan Ghiţă a fructificat oportunităţile ivite mai bine decât un băştinaş sadea. Dacă stă cineva şi se uită în urmă, se va minuna ce drum a străbătut tipul ăsta care a ştiut să se fofileze prin viaţă trăind în simbioză cu toate microorganismele, de la tinerelul coborât din "trin" în gară, la ditamai membrul protipendadei locale, de la Trabantul cumpărat cu mari economii în timpul socialismului multilateral dezvoltat, când era chiriaş la bloc, şi până la gospodăria cu viloancă şi maşină străină la scară. Toate astea şi le-a croit ca bugetarul de omenie "care este" şi se încăpăţânează nu numai să rămână, dar şi să crească mai mare decât şi-ar închipui cineva în cele mai urâte coşmaruri trăite aievea! Nu mai rememorez aici şi acum scandalurile în care a nimerit din prea multă ambiţie şi nevoie de imagine şi putere. Cert este faptul că în bugetul muncipal pentru acest an i s-a alocat suma de 900 milioane lei vechi pentru ca SPGC să fie dotat cu o autoutilitară, pe care o revendicase destul de convingător la noul primar, ca s-o şi primească. Numai că dom' Ghiţică - aşa cum îl alintă prietenii şi admiratorii - şi-a "tras" un autoturism 4x4, Duster. Probabil că a mizat pe iuţeala sa de minte şi pe tâmpenia aleşilor locali sau a cetăţenilor municipiului, din banii cărora şi-a cumpărat "scula" cu care s-a dotat. Nu voi despica acum firul poveştii, încercând să lămuresc diferenţa între cele două categorii de autovehicule. Însă, să mă ierte Dumnezeu, dar opţiunile maşinii cumpărate pentru "dom' şăf" sunt demne de un ministru, nu de un conducător de serviciu public dintr-un municipiu. Care se poate lauda doar că este necropolă regală a tuturor speranţelor de mai bine ale locuitorilor săi. Maşinuţei cu pricina nu-i lipseşte decât coviltirul tradiţional din rogojină, cobiliţa şi "caţometrul". Dacă avea această ultimă dotare, putea justifica şi calitatea de autoutilitară. Să ne înţelegem: "caţometrul" este - potrivit cunoscătorilor în domeniu - distanţa de la zgarda căţelelelor din dotarea căruţelor olteneşti de altădată şi atelajul în sine!... Râdem, glumim, dar plătim, c-aşa suntem noi: ne sărăm sufletele cu câte o glumiţă, în loc să fim un pic mai pestriţi la maţe şi măcar să pomenim a blestem ălea trei litere fatidice, care-i fac pe mulţi să simtă cum îi trec răcorile în cele mai caniculare situaţii! 

Înainte de a încheia cu amărăciunea de rigoare, nu pot să nu-mi amintesc ce supărare a fost pe unii atunci când tizul lui Ghiţă, Bolovan, pe vremea când era manager general la AQUATERM, îşi cumpărase, tot aşa, un Duster, cu care a făcut apoi naveta la casa de la Muşăteşti, ani la rând, cu copilotul pe care şi-l "trăsese" în dotare din prima zi de manageriat. Dacă suntem corecţi până la capăt, trebuie să remarcăm câteva lucruri. Întâi faptul că Ioan Ghiţă n-a cheltuit toţi banii alocaţi pentru maşină, făcând o economie de vreo 200 milioane lei vechi. Apoi, că n-a îndrăznit să ceară Duster-ul cât timp maestrul Bolo a fost mare şi tare. Acum are "pohta ce-a pohtit" - ca o demnă reîncarnare a lui Mihai Viteazul. Dar, patriot fiind, n-a aruncat banii pe maşini străine second-hand. Şi poate tocmai de aceea e supărat că fuse pus pe aceeaşi treaptă salarială cu şefii de la SPAS şi SPCLEP, uitând că pentru ei nu s-au găsit bani de dotare cu autoturisme noi. Aşa că dom' Ghiţă e la fel de greu de înţeles ca întotdeauna, deşi a reuşit să fie tratat ca un veşnic caz social. Dumnealui n-ar trebui să uite că nemulţumitului i se ia darul. Şi dacă Bolo a lăsat Dusterul moştenire lui Nastea, care a plătit fără să crâcnească bani grei ca să-l repare, s-ar putea ca urmaşul lui Ghiţă la şefia SPGC să nu mai fie la fel de înţelegător...

Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!