Editorial LA ŢINTĂ - Frunza lu' Lenuţa, oaia lu' Daea şi lupu' la aia...

Cam neacademică formularea din titlu, dar mai adevărată decât cele născocite de cei plătiţi cu bani grei ca să-şi bată joc de noi. Că aşa par să-şi fi înţeles misiunea aleşii noştri, pe care-i tot punem să ne guverneze, de ni s-a aplecat de câtă silă ne-au făcut numai în ultimii treizeci de ani... Titlul acestui material mi l-a dat azi dimineaţă un tip care m-a interpelat în drum spre serviciu. Omul voia să ştie cum de-a ajuns ţara asta şi oamenii ei bătaia de joc a politicienilor. Şi mi-a invocat simbolurile cele mai scandaloase care au fost impuse s-o promoveze. Elena Udrea, pe când era ministru peste Dezvoltare, Turism şi alte chestii, a copiat de nu ştiu unde o frunză a dracului de costisitoare, pe care a împuternicit-o să reprezinte România. Ca o nouă Evă a lui Adam (Traian), a purtat-o până când s-a veştejit prin "Beciul Domnesc", după ce a fost alungată din raiul puterii. Şi-acum a rămas ca la Geneză, dar tot tare-n gură, de câte ori constată că limbajul de taină al gestului cu degeţul la nas nu-şi mai face efectul aşteptat. Şlagărul ei - "Adio, pică frunza..." - nu mai stârneşte nebunia de altă dată, căci anii n-o iartă nici pe dumneaei şi e greu de crezut că mai poate fraieri generaţia tânără cu experienţele sale. Cât o fi dumneaei de deşteaptă, îi va fi tot mai greu să se cupleze cu un tip cu viitor, la fel ca frunzei cu o cracă dintr-un copac ce nu-i pasă de iarnă! Petre Daea promovează acum oaia, printr-o campanie de rebranduire a ţurcanei româneşti şi a produselor sale. Nimic mai patriotic decât ceea ce face actualul ministru al Agriculturii. Dar mulţi dintre noi sperăm să nu impună blândul animal ca blazon de ţară, căci asta ar fi strategie de berbec, ca să nu spun de oaie capie! Nu m-ar mira ca undeva, cineva, să-şi stoarcă materia cenuşie şi s-o pună de-un hit, ceva de genul "Din Carpaţi pân'la Mamaia/ Cine nu votează oaia/ Dă de dracu' cu nea Daea,/ Fiindcă oaia-i pentru om/ Ca albina pentru pom..." Interlocutorul despre care vă spuneam era bulversat de faptul că atunci când un român va ajunge să deţină preşedinţia Consiliului de la Uniunea Europeană în 2019, va avea ca simbol lupul dacic cu blană tricoloră. Omul se întreba ce-ar zice Burebista, Deceneu sau Decebal dac-ar vedea arătarea pentru care au optat înţelepţii vremurilor noastre, dar mai ales ce vor înţelege europenii occidentali chiar şi după ce li se va spune ce anume simbolizează acel animal. Am încercat să-l potolesc, dar nu l-am lămurit, pentru că era mai dispus să urle ca lupul decât să behăie ca oaia. Şi asta pentru că a ajuns la capătul răbdării şi pentru că se simte înşelat de ticăloşia celor care au abuzat de încrederea oamenilor simpli, la care pare să ţină la nesfârşit plagiatul. Iar ultimul scandal din acest sector l-a stârnit fostul primar al Devei timp de 16 ani, condamnat - dar nu politic! - la vreo 6 ani de închisoare. Mircia Muntean, care a fost un pic şi parlamentar, a început să se dea poet şi pentru că are în comun cu literatura cam tot atât cât am eu cu hieroglifele sau cu scrierile din perioada biblică, n-a găsit altceva mai bun decât să-l plagieze pe un fost deţinut politic decedat prin 2004, care semna sub pseudonimul Andrei Ciurunga. A schimbat şi el nişte vorbe pe ici, pe colo, ca să le lege de Deva şi a început să se prezinte concitadinilor ca o reîncarnare a lui Grigore Vieru sau Alexei Mateevici, pentru că n-a avut curajul să aspire la Nicolae Labiş, d-apoi la Mihai Eminescu!... Nenorocul fostului primar şi parlamentar a fost acela că s-a găsit cineva să-i citească versurile la televizor şi că nişte foşti prieteni ai lui Ciurunga au sărit ca arşi când au auzit de hoţia asta literară. Tipul s-a făcut astfel de râs, justificându-şi statutul de politician şi eticheta pontoasă care - spre norocul fraţilor întru hoţii de tot felul - nu se mai înfierează pe piele, ca în vremurile care au urmat celor ale lupului dacic. Deci, blazonul pentru Europa poartă un avertisment care ar trebui luat în seamă. Nu ştiu dacă viitorul conducător român al Consiliului Europei va reuşi în perioada mandatului său să facă o revoluţie fiscală, transferînd banii din conturile bogaţilor în buzunarele săracilor, dar, oricum, poate că va încerca altceva...

Azi recunosc că am fost un pic cam trist, după discuţia invocată. Nu m-am simţit deloc confortabil gândindu-mă că marea demonstraţie de protest de la Mioveni va avea răspândire în toată ţara. Şi n-am fost trist pentru că aş respinge ideea de protest, pe care de astă dată eu o socotesc perfect justificată, ci pentru că încep să fiu dominat de un sentiment al zădărniciei. Tristeţea mea a fost dublată şi de faptul că ieri s-a împlinit un an de la despărţirea de un prieten drag, fostul primar domnişan Nicolae Smădu. Dumnezeu să-l odihnească în pace! Şi sper ca aceia care i-au urmat să-l plagieze în planurile de dezvoltare prin care voia să facă istorie. S-o facă ei acum, dacă timpul n-a mai avut răbdare cu el!...

Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!