Editorial LA ŢINTĂ - "Fraieri din toate ţările, supuneţi-vă!"

Cam aşa ar trebui să sune adevărata deviză a globalizării. Dincolo de formulele diplomatice, de diversiuni mediatice şi alte elemente de strategie psiho-politică, omul cât de cât raţional înţelege perfect că se continuă sub forme mult mai perverse ideea statului universal. Comuniştii au ieşit cu lozinca "Proletari din toate ţările, uniţi-vă!", iar Kominternul stalinist a fost forma cea mai perversă de înrobire a popoarelor. Nu era practic o deosebire fundamentală între obiectivele lor şi ale colonialiştilor. Fiecare tabără îşi dorea imperii globale şi lupta fără menajamente pentru a-şi impune punctul de vedere propriu. Iluzia unei vieţi mai bune, a egalităţii de şanse şi a raiului pământesc era promovată de ambele. Sistemul comunist susţinea că omul ar fi cel mai preţios capital, dar îl condamna definitiv şi irevocabil la egalitate în sărăcie. Numai capii se puteau bucura de produsul muncii truditorilor anonimi, care în cazul în care cârâiau, ajungeau prin lagăre de exterminare plasate în locurile pe unde şi-a înţărcat dracul copiii. Hitler a avut destule de învăţat de la Stalin, dar i-a şi dat nişte lecţii de eficienţă germană în ceea ce priveşte eliminarea adversarilor. Iar de la "tătucul popoarelor", cum adora ţarul roşu de la Kremlin să i se spună, s-au inspirat sau au fost obligaţi să copieze sluguliţele sale trimise să-i răspândească prin lume învăţăturile otrăvite. Şi spun asta deoarece acum sunt mai convins decât oricând că avea dreptate fostul prizonier de război revenit din Uniunea Sovietică, omul care-mi anunţa la vremea adolescenţei prăbuşirea comunismului. Argumentele sale: "Hoţii ăştia au furat din Biblie ideea egalităţii între oameni, o propovăduiesc, dar pentru cei destupaţi la minte a devenit limpede că e vorba de egalitate în sărăcie pentru toţi amărâţii. Capitaliştii sunt mai deştepţi, că-i lasă pe ai lor să creadă în egalitatea în bogăţie, dar tot păcăleală e şi aia!" 

Cam ăsta e adevărul despre internaţionalismul proletar din alte vremuri şi globalizarea de acum. Puternicii lumii nu şi-au făcut şi nu-şi fac scrupule în alegerea metodelor şi mijloacelor de care au uzat şi continuă să uzeze pentru atingerea scopurilor. Falsificarea istoriei, anihilarea elitelor naţionale, marginalizarea valorilor care nu joacă după cum li se cântă şi alte ticăloşii sunt puse în artă cu convingerea că numai învinşii sunt traşi la răspundere. Învingătorii sunt sanctificaţi indiferent cât ar fi fost de păcătoşi, pentru că lumea are nevoie de eroi. Iar cei mai buni sunt cei ce pot fi demolaţi la o adică. Exemplele cele mai ilustrative din perioada modernă pot fi deopotrivă Hitler, Stalin, Ceauşescu, Pol Pot. Şi lista se poate lungi la nesfârşit. 

În ultimele două ediţii ale ziarului nostru v-am prezentat un material întocmit de prof. Petre Hirică, prin care se dovedeşte falsificarea/minimalizarea semnificaţiei datei istorice de 10 Mai. N-am să condamn cu mânie comunismul, dar vreau să vă supun atenţiei un aspect pe care-l consider doveditor, şi anume lista conducătorilor comunişti din România: Gheorghe Cristescu (român, 1922-1924); Elek Koblos (1924-1928, ungur); Vitali Holostenko (1928-1931) şi Aleksandr Danieluk (1931-1935) - ambii ucraineni; Boris Stefanov (1935-1940, bulgar); Istvan Foriş (1940-1944, român de etnie maghiară, asasinat de tovarăşii săi, victimă a luptei interne pentru putere); Gheorghe Gheorghiu Dej (1945-1965, român) şi Nicolae Ceauşescu (1965-1989, român, judecat într-un simulacru de proces şi executat de către tovarăşii care i-au luat locul în 25 decembrie 1989 împreună cu soţia sa, Elena). Mai are rost să ne întrebăm de ce comuniştii susţineau paktul Ribbentrop-Molotov şi ultimatumul prin care ne-a fost luată Moldova şi o parte din Bucovina, precum şi conceptul stalinist conform căruia România era stat imperialist?... Ani la rând, copiii au învăţat că trupele Armatei Roşii au eliberat Bucureştiul de nemţi, când au sosit în capitală la vreo săptămână după 23 august 1944. Regele Mihai a fost decorat de Stalin pentru că a condus lovitura de stat prin care a fost înlăturat de la conducerea statului şi Armata Română a întors armele contra trupelor Reichului. Dar asta nu l-a împiedicat să-l detroneze prin slugile sale protejate de trupele Armatei Roşii şi să-l trimită într-un exil prelungit peste măsură de stalinistul Ion Iliescu în 1990 şi 1992, până când abia după 50 ani i s-a permis să revină oficial, de către preşedintele Emil Constantinescu, în 1997. Astea sunt faptele, oameni buni, mulţi dintre noi le-am trăit, dar poate că n-am putut sau n-am vrut să le înţelegem. 

Acum se poartă o ofensivă la fel de puternică pentru globalizare. Care, vorba fostului prizonier de război la sovietici, e tot un drac! Acum suntem siliţi să ne anulăm elementele de identitate naţională şi să ne aliniem la nişte condiţii cu care nu putem fi întru totul de acord. Sigur că atunci când există reguli clare, respectate de toţi, nu trebuie respinse, pentru că lumea nu poate trăi în haos. Dar a împinge slugărnicia până acolo în a accepta că noi, românii, suntem cel mai prăpădit popor din Europa, cu corupţie generalizată, e parcă prea mult. Corupţie a fost şi va fi peste tot, numai că nu toţi au masochismul sau pupincurismul funcţional ca la noi. Tocmai de aceea vă rog să priviţi în jur şi să analizaţi cui foloseşte tot ceea ce se întâmplă acum pe scena politică românească, şi mai ales să realizăm ce efecte economice are asupra fiecăruia dintre noi. Şi-atunci poate că vom începe să întrezărim prin ceaţa minciunilor adevărul ce ne-ar putea izbăvi de relele cotidiene...

Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!

Pin It